Când bombardamentele au încetat, m-am dus cu mama să o căutăm pe cea mai bună prietenă a ei. Am fost îngrozite să aflăm că murise în timpul atacului. Câteva zile mai târziu, când orașul a fost bombardat din nou, tata m-a luat pe bicicleta lui și a pedalat cât a putut de tare ca să ne îndepărtăm de oraș.

 Al Doilea Război Mondial a făcut ravagii în toată Italia, iar amintirile din acea perioadă îmi sunt încă vii în minte. Dar ceea ce mi-a influențat decisiv viața a fost faptul că am crescut printre persoane care îl cunoșteau și îl iubeau mult pe Iehova.

Darul de a cunoaște adevărul

 În iarna anului 1936, cu câteva luni înainte să mă nasc, tata lucra la o companie feroviară. Unul dintre colegii lui era Vincenzo Artusi, care studia Biblia cu Martorii lui Iehova. Deși nu era încă botezat, el iubea mult adevărul biblic. În timp ce deszăpezeau linia de tren, Vincenzo îi vorbea tatălui meu despre ceea ce învăța.

 Tata și-a dat seama imediat că acesta era adevărul. El și alte câteva persoane din Faenza, orașul nostru, voiau să afle mai multe din Biblie. Întrucât în acea perioadă Martorii erau persecutați sub regimul fascist, ei țineau întrunirile în secret. În plus, cei care dețineau publicații biblice puteau fi arestați. Unii Martori chiar erau în închisoare. Așa că tata și prietenii săi se întâlneau în case izolate din zone rurale ca să citească Biblia și să studieze publicațiile pe care le aveau. De asemenea, tata a stabilit ca o seară pe săptămână să studiem Biblia în familie.

Darul de a avea exemple bune în viață

 În 1943, majoritatea Martorilor care fuseseră închiși pentru credință au fost eliberați. Printre ei era și Maria Pizzato, o soră celibatară din nordul Italiei. În drumul ei spre casă, Maria a rămas la noi peste noapte. Ea a făcut multe pentru a-i ajuta pe frați să primească publicații și să țină legătura cu filiala din Elveția, care în acea perioadă supraveghea activitatea din Italia. Deși părea fragilă, Maria era o femeie puternică și curajoasă. După război, venea uneori în Faenza, iar vizitele ei erau întotdeauna încurajatoare.

 Altă soră de care îmi amintesc cu drag este sora Albina Cuminetti. Când eram adolescentă, această soră în vârstă, care era văduvă, locuia în clădirea în care se țineau întrunirile. Ea a fost colportoare (evanghelizatoare cu timp integral) în Italia la începutul anilor ’20. Albina mi-a povestit multe lucruri fascinante despre lucrarea din acea perioadă.

 Albina colecționa publicații și obiecte legate de organizația noastră. Într-o zi am văzut o insignă cu o cruce și o coroană, pe care au purtat-o Studenții în Biblie, cum erau cunoscuți Martorii lui Iehova înainte. Știind că crucea are origini păgâne, nu m-am putut abține să nu râd. N-am să uit niciodată ce mi-a spus atunci Albina. Referindu-se la Zaharia 4:10, mi-a zis: „Nu disprețui ziua începuturilor mici!”.

 Am învățat o lecție importantă. Chiar dacă, la început, Studenții în Biblie nu înțelegeau pe deplin adevărul, trebuia să-i respect. În plus, nu toate publicațiile erau disponibile în italiană și, de aceea, era nevoie de timp ca frații să fie la zi cu noile înțelegeri. Cu toate acestea, Iehova le-a apreciat eforturile și asta trebuia să fac și eu.

 Chiar dacă era o mare diferență de vârstă între noi, îmi plăcea să stau de vorbă cu Albina. Ea, Maria și alte surori zeloase care i-au slujit cu fidelitate lui Iehova, în pofida unor încercări extrem de grele, au fost pentru mine exemple demne de urmat. Sunt recunoscătoare pentru ocaziile pe care le-am avut de a petrece timp cu ele.

Darul de a sluji la Betel

 În vara anului 1955 m-am dus la Roma ca să asist la Congresul „Regatul triumfător”. Cu acea ocazie am vizitat Betelul împreună cu delegați din diferite țări. Mi-am zis: „Ce frumos ar fi să slujesc aici!”.

 În 18 decembrie 1955 m-am botezat. Eram încă la școală, dar mă hotărâsem să încep serviciul cu timp integral. În 1956, la un congres din Genova s-a anunțat că era nevoie de voluntari la Betel. Însă reprezentantul filialei a spus că nu era nevoie de surori.

 Mai târziu am vorbit despre obiectivele mele cu supraveghetorul nostru de circumscripție, Piero Gatti a. Acest frate plin de entuziasm și zel mi-a spus: „O să-ți fac o recomandare să slujești ca pionieră specială”.

 După un timp am primit o scrisoare de la filială. Eram sigură că era numirea de pionieră, dar spre surprinderea mea mi se cerea să depun o cerere pentru serviciul la Betel.

 Am venit la Betel în ianuarie 1958. Pe atunci, familia Betel era alcătuită din 12 persoane. Am fost repartizată să slujesc alături de cei doi traducători de la filială. Era mult de lucru, iar eu nu aveam experiență în munca de traducere. Dar, cu ajutorul lui Iehova, am ajuns să-mi iubesc repartiția.

 După mai puțin de doi ani, activitatea de traducere a fost reorganizată și am fost repartizată în teritoriu ca pionieră. Am fost șocată deoarece la Betel mă simțeam ca acasă. Însă cu timpul, am ajuns să consider noua mea repartiție un alt dar din partea lui Iehova.

Darul de a predica alături de colaboratori zeloși

 La 1 septembrie 1959 am început pionieratul special în orașul Cremona. Partenera mea de pionierat era Doris Meyer, care se mutase din Danemarca. Nu era cu mult mai mare decât mine, dar era o pionieră cu experiență și o priveam cu admirație. Doris avea spirit de inițiativă, era hotărâtă și nu se lăsa ușor intimidată. Fiind singurele Martore din oraș, trebuia să fim amândouă așa pentru a putea predica în teritoriul nostru.

 Doris sosise în Cremona înaintea mea și s-a îngrijit ca întrunirile să se țină într-un apartament închiriat. Nu după mult timp, activitatea noastră a fost remarcată de preoții catolici din oraș. Ei s-au înfuriat și au început să ne denigreze în predicile lor.

 Într-o zi am fost chemate la secția de poliție. Polițiștii nu ne-au arestat, dar i-au spus lui Doris că, fiind străină, trebuia să plece din Cremona. În cele din urmă, ea s-a întors în Danemarca, unde a continuat să-i slujească lui Iehova cu fidelitate.

 La puțin timp, în Cremona a fost trimisă Brunilde Marchi, o altă soră celibatară. Brunilde era o persoană blândă și plăcută, care iubea lucrarea de predicare. Am început să studiem Biblia cu multe persoane, iar unele dintre ele au făcut progrese frumoase.

 Îi mulțumesc lui Iehova că mi-a dat ocazia să văd începuturile mici ale lucrării de predicare din Cremona. În prezent, acolo sunt cinci congregații.

O surpriză plăcută

 Eram în Cremona de aproape doi ani când am primit un telefon de la filială. În iulie 1961 urma să se țină un congres de șase zile cu tema „Închinători uniți” și erau multe materiale de tradus, așa că am fost invitată să slujesc din nou la Betel. Efectiv am sărit în sus de bucurie! M-am întors la Betel la 1 februarie 1961.

 În fiecare zi lucram multe ore, dar era un privilegiu să traducem materiale bazate pe Biblie. Lunile au zburat și a sosit congresul.

 La congres s-a anunțat că Scripturile grecești creștine – Traducerea lumii noi vor fi traduse în italiană. Mi-am zis: „O să mai fie mult de lucru”. Și nu mă înșelam. Repartiția mea la Betel a fost prelungită. De fapt, și astăzi, după mai bine de 60 de ani, slujesc aici.

Alte daruri valoroase de la Iehova

 Alt dar pe care l-am prețuit de-a lungul anilor a fost celibatul. Asta nu înseamnă că nu m-am gândit niciodată să mă căsătoresc. De fapt, a fost un timp când gândul de a rămâne singură mă speria. M-am rugat mult lui Iehova. El mă cunoaște mai bine decât oricine altcineva. L-am rugat să mă ajute să înțeleg ce era cel mai bine pentru mine.

 Versete precum Matei 19:11, 12 și 1 Corinteni 7:8, 38 au primit o nouă semnificație pentru mine și i-am mulțumit lui Iehova că m-a ajutat să văd lucrurile în mod clar și să am pace interioară. Nu am regretat niciodată decizia luată și sunt bucuroasă că am putut să-i dau lui Iehova ce aveam mai bun ca celibatară.

 De-a lungul anilor, organizația lui Iehova s-a folosit de „laptele națiunilor”, inclusiv de noile tehnologii, și astfel am fost martoră la multe schimbări în activitatea Departamentului de traducere. (Isaia 60:16) Aceste schimbări au contribuit la întărirea unității familiei noastre mondiale de frați. De exemplu, în 1985, ediția Turnului de veghe în italiană a început să fie publicată simultan cu cea în engleză. În prezent, pe site-ul jw.org sunt disponibile articole și materiale video în multe limbi, majoritatea fiind postate în același timp cu cele din engleză. Este evident că Iehova vrea ca slujitorii săi să fie uniți și să primească hrană spirituală la timp.

 Iehova a fost foarte generos cu mine. El mi-a oferit privilegiul de a sluji ca pionieră specială și de a-i ajuta pe oameni să se apropie de el. Iehova mi-a îndeplinit dorința de a sluji la Betel, unde mi-am făcut prieteni de diferite vârste și din diferite medii. Iar unul dintre cele mai frumoase daruri a fost acela de a o vedea pe mama botezându-se ca Martoră a lui Iehova la vârsta de 68 de ani. Îmi doresc mult să-i revăd pe ea și pe alți membri ai familiei mele când cei din morminte vor fi înviați. (Ioan 5:28, 29)

 Abia aștept să văd cum îi va binecuvânta Iehova pe slujitorii săi în viitor, când va face „toate lucrurile noi”. (Revelația 21:5) De un lucru sunt sigură: Iehova nu va înceta să fie generos cu noi oferindu-ne mereu ‘daruri bune și cadouri perfecte’. (Iacov 1:17)