„Veți primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi și îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până în cea mai îndepărtată parte a pământului.” (Faptele 1:8, Traducerea lumii noi)

 „Veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.“ (Faptele 1:8, Cornilescu, 1996)

 Isus le-a promis continuatorilor săi că vor primi putere prin spiritul sfânt al lui Dumnezeu pentru a predica până în cele mai îndepărtate părți ale lumii.

 „Veți primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi.” Prin aceste cuvinte, Isus a repetat promisiunea pe care le-o făcuse discipolilor că vor primi putere prin spiritul sfânt a după ce el va urca la cer. (Ioan 14:16, 26) La 10 zile după ce a urcat la cer, în anul 33 e.n., continuatorii lui au primit spiritul sfânt promis. (Faptele 2:1-4) Ca urmare, ei au putut să vorbească în limbi și să înfăptuiască miracole, dar și să predice cu îndrăzneală despre credința lor în Isus. (Faptele 3:1-8; 4:33; 6:8-10; 14:3, 8-10)

 „Îmi veți fi martori.” Termenul tradus prin „martor” înseamnă „cel care depune mărturie” sau „cel care atestă ceva” în baza a ceea ce a văzut sau a trăit. Fiind alături de Isus, apostolii au fost martori oculari ai evenimentelor din timpul serviciului său, precum și ai morții și învierii sale și deci le-au putut confirma. (Faptele 2:32; 3:15; 5:32; 10:39) Mărturia lor incontestabilă i-a convins pe mulți că Isus era Cristosul, promisul Mesia. (Faptele 2:32-36, 41) Cei care au crezut ce au spus apostolii au devenit martori ai lui Isus și, la rândul lor, au predicat despre însemnătatea vieții, morții și învierii lui Isus. (Faptele 17:2, 3; 18:5)

 „Până în cea mai îndepărtată parte a pământului.” Această expresie poate fi tradusă și „până la marginile pământului” sau „în alte țări”. Din cuvintele lui Isus înțelegem la ce scară aveau să depună mărturie despre el continuatorii lui. Ei urmau să treacă dincolo de granițele Iudeei și ale Samariei ca să le predice altora despre convingerile lor. De fapt, ei aveau să parcurgă un teritoriu mai mare și să ajungă la mai mulți oameni decât Isus. (Matei 28:19; Ioan 14:12) La mai puțin de 30 de ani după ce Isus a rostit aceste cuvinte, apostolul Pavel a scris că vestea bună despre Isus fusese „predicată în toată creația de sub cer”, ajungând chiar și în zone îndepărtate precum Roma, Parția (la sud-est de Marea Caspică) și nordul Africii. (Coloseni 1:23; Faptele 2:5, 9-11)

 Cartea Faptele reia în primul capitol evenimentele relatate la sfârșitul Evangheliei după Luca. (Luca 24:44-49; Faptele 1:4, 5) Scriitorul acestei cărți, discipolul Luca, își începe relatarea menționând că Isus li s-a arătat continuatorilor săi după înviere. (Faptele 1:1-3) Apoi, el descrie cum a fost înființată congregația creștină și cum a progresat ea din 33 e.n. până în circa 61 e.n. (Faptele 11:26)

 Contextul versetului analizat arată că continuatorii lui Isus se întrebau dacă el avea să-și înceapă domnia ca Rege al Regatului lui Dumnezeu în timpul vieții lor. (Faptele 1:6) Isus le-a zis că nu trebuiau să fie exagerat de preocupați cu privire la momentul în care avea să se întâmple asta. (Faptele 1:7) Mai degrabă, ei trebuiau să fie preocupați să depună mărturie despre Isus „până în cea mai îndepărtată parte a pământului”. (Faptele 1:8) În mod similar, creștinii de azi predică cu zel vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. (Matei 24:14)

 Urmărește acest material video scurt pentru o prezentare generală a cărții Faptele.