„Fiindcă nimic din ceea ce spune [Dumnezeu] nu este imposibil de realizat.” (Luca 1:37, nota de subsol, Traducerea lumii noi)

 „Căci nimic nu este cu neputință la Dumnezeu.” (Luca 1:37, Cornilescu, 1996)

 Dumnezeul Atotputernic poate realiza lucruri care par imposibile pentru oameni. Nimic nu-l poate împiedica să împlinească ceea ce spune sau promite.

 Termenul grecesc redat prin „ceea ce spune” se poate referi la „un cuvânt”, „o afirmație” sau „o declarație”, care provine în acest caz de la Dumnezeu. Se poate referi și la rezultatul a ceea ce Iehova a Dumnezeu a declarat. Pentru că ceea ce spune Dumnezeu se împlinește întotdeauna, Luca 1:37 poate fi redat și astfel: „Fiindcă promisiunile lui Dumnezeu nu pot da greș niciodată” sau „Fiindcă pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil”. Aceste redări ale textului original grecesc transmit același adevăr fundamental: Nicio declarație sau promisiune a lui Dumnezeu nu rămâne neîmplinită deoarece nimic nu este imposibil pentru el. (Isaia 55:10, 11)

 Expresii similare referitoare la promisiunile lui Dumnezeu apar în întreaga Biblie. De exemplu, prin intermediul unui înger de-al său, Iehova a prezis că Sara, soția lui Avraam care era sterilă, avea să rămână însărcinată la o vârstă înaintată, după care a adăugat: „Este oare ceva imposibil pentru Iehova?”. (Geneza 18:13, 14) După ce a meditat la lucrările de creație ale lui Dumnezeu, patriarhul Iov a recunoscut: „Nimic din ce-ți pui în gând nu-ți este imposibil”. (Iov 42:2) Iar când discipolii lui Isus și-au exprimat îngrijorarea că nu vor reuși să respecte normele divine pentru a fi salvați, Isus le-a reamintit că „pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. (Matei 19:25, 26) b

 Un înger pe nume Gabriel i-a transmis Mariei, o tânără fecioară evreică, cuvintele consemnate în Luca 1:37. Gabriel tocmai îi spusese că ea avea să dea naștere ‘Fiului Celui Preaînalt’ și că ‘avea să-i pună numele Isus’. Acesta urma să devină Regele Regatului lui Dumnezeu, care avea să guverneze pentru totdeauna. (Luca 1:26-33; Revelația 11:15)

 Maria a întrebat cum era posibil să se întâmple așa ceva din moment ce era necăsătorită și ‘nu avusese relații intime cu vreun bărbat’. (Luca 1:34, 35) Gabriel i-a zis că Dumnezeu avea să-și folosească spiritul sfânt, sau forța activă. În acel moment, Isus era un fiu spiritual al lui Dumnezeu și se afla în cer, iar Iehova a folosit spiritul său sfânt pentru a transfera viața Fiului său din cer în uterul Mariei. (Ioan 1:14; Filipeni 2:5-7) Ea a rămas astfel însărcinată în mod miraculos. În plus, pentru a-i întări credința în puterea lui Dumnezeu, îngerul i-a spus că Elisabeta, ruda sa, a rămas însărcinată „la bătrânețe”, urmând să nască un fiu. Elisabeta și soțul ei, Zaharia, n-aveau copii pentru că Elisabeta era sterilă. (Luca 1:36) Fiul lor a fost Ioan Botezătorul, iar serviciul pe care l-a îndeplinit a fost și el profețit de Iehova. (Luca 1:10-16; 3:1-6)

 Când a rostit cuvintele din Luca 1:37, îngerul Gabriel s-a gândit, probabil, la Maria și la Elisabeta. Și în prezent aceste cuvinte îi asigură pe slujitorii lui Iehova că El va continua să-și respecte promisiunile. Printre acestea se numără și promisiunea de a înlocui guvernele umane cu domnia dreaptă a Fiului său, Isus Cristos, Regele Regatului ceresc al lui Dumnezeu. (Daniel 2:44; 7:13, 14)

 Urmărește acest material video scurt pentru o prezentare generală a cărții Luca.