„De aceea, vă spun: Toate lucrurile pe care le cereți când vă rugați, cereți-le cu credință și considerați că le-ați și primit, și le veți avea.” (Marcu 11:24, Traducerea lumii noi)

 „De aceea, vă spun că, orice veți cere în rugăciune, să credeți că ați și primit și acel lucru va fi al vostru.” (Marcu 11:24, Noul Testament – Traducere în limba română modernă)

 Prin aceste cuvinte, Isus a vrut să le arate continuatorilor săi cât de important este să creadă cu tărie în puterea rugăciunii. El i-a asigurat că Dumnezeu nu doar le ascultă rugăciunile, ci și răspunde la ele. O persoană care se roagă cu sinceritate în armonie cu voința lui Dumnezeu poate fi convinsă că ceea ce cere în rugăciune se va realiza cu siguranță. E ca și cum rugăciunea a primit deja răspuns.

 Isus a subliniat cât de important este să ne rugăm cu credință. El a menționat că cel care se roagă ‘nu trebuie să se îndoiască în inima lui, ci să aibă credință că ceea ce zice se va întâmpla’. (Marcu 11:23) De ce? Deoarece o persoană care se îndoiește ‘nu se poate aștepta să primească ceva de la Iehova a’. (Iacov 1:5-8)

 O persoană cu credință se roagă de mai multe ori. (Luca 11:9, 10; Romani 12:12) Astfel, ea arată că are realmente nevoie de ceea ce cere și că crede într-adevăr că Dumnezeu îi poate răspunde la rugăciune. Evident, ea înțelege că Dumnezeu ar putea alege să-i răspundă la rugăciune într-un mod diferit și la un moment diferit de cum s-ar aștepta. (Efeseni 3:20; Evrei 11:6)

 Totuși, din cuvintele lui Isus nu înțelegem că oricine se poate aștepta să primească orice îi cere în rugăciune lui Dumnezeu. Isus vorbea cu discipolii săi, bărbați ai credinței, care făceau tot posibilul să i se închine lui Iehova Dumnezeu în modul acceptat de el. Biblia spune că Iehova ascultă doar rugăciunile care sunt în armonie cu voința sa. (1 Ioan 5:14) El nu ascultă rugăciunile celor care ignoră normele sale cu bună știință și care fac lucruri rele fără să se căiască. (Isaia 1:15; Mica 3:4; Ioan 9:31) Pentru a afla ce fel de rugăciuni ascultă Dumnezeu, urmărește acest material video scurt.

 Isus a purtat această discuție cu discipolii săi despre importanța unei credințe puternice în Dumnezeu în ultimele zile ale serviciului său pământesc. El a întărit ideea printr-o ilustrare. Pe drum spre Ierusalim, a observat un smochin care înfrunzise mai devreme decât de obicei. Însă Isus n-a găsit în el niciun fruct, de aceea l-a blestemat. (Marcu 11:12-14) Așa cum smochinul lăsa o falsă impresie că avea rod, tot așa națiunea antică Israel părea că i se închină lui Dumnezeu, dar în realitate nu dădea dovadă de credință. (Matei 21:43) La scurt timp după aceea, smochinul s-a uscat, indicând astfel ce avea să se întâmple în curând cu Israelul lipsit de credință. (Marcu 11:19-21)

 Isus era convins că, spre deosebire de această națiune, discipolii săi puteau cultiva credința necesară pentru a depăși încercările și pentru a realiza lucruri uluitoare. (Marcu 11:22, 23) Sfaturile lui Isus referitoare la rugăciune erau deosebit de oportune deoarece credința urma să le fie în curând testată. Moartea iminentă a lui Isus și intensificarea opoziției în lucrarea de predicare aveau să fie pentru ei o grea încercare. (Luca 24:17-20; Faptele 5:17, 18, 40) Și continuatorii lui Isus din prezent pot depăși situații dificile când au credință în Dumnezeu și în puterea rugăciunii. (Iacov 2:26)

 Urmărește acest material video scurt pentru o prezentare generală a cărții Marcu.