„Învață-l pe copil calea pe care trebuie să meargă și nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6, Traducerea lumii noi)

 „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6, Cornilescu, 1996)

 Părinții care își învață copiii să-l iubească pe Dumnezeu și să-i respecte poruncile se pot aștepta ca această instruire să aibă asupra lor un efect pozitiv și de durată.

 „Învață-l pe copil calea pe care trebuie să meargă.” Aceste cuvinte pot fi redate și prin „îndrumă-l pe copil încă de la început pe calea cea dreaptă”. De nenumărate ori, în cartea Proverbele, părinții sunt îndemnați să-și învețe copiii ce este bine și ce este rău încă de când sunt mici. (Proverbele 19:18; 22:15; 29:15) Cu toate acestea, părinții iubitori recunosc că, asemenea adulților, copiii lor au liber-arbitru. Așadar, ei nu doar că le spun copiilor ce să facă, dar îi și ajută să raționeze și să devină adulți maturi și responsabili, care pot să ia singuri decizii bune. (Deuteronomul 6:6, 7; Coloseni 3:21)

 Unii bibliști sugerează că această expresie înseamnă „educă-l pe copil potrivit firii lui”, adică ținând cont de înclinațiile lui firești. Aceasta ar putea părea o explicație logică, însă expresia ebraică redată prin „calea pe care trebuie să meargă” se referă mai degrabă la un mod de viață bun și drept. Cartea Proverbele arată că există două căi pe care ar putea să meargă o persoană. Una este numită „calea celor buni”, „calea înțelepciunii” și „calea cea dreaptă”. (Proverbele 2:20; 4:11; 23:19) Cealaltă este numită „cărarea celor răi”, „calea nebunului” și ‘calea greșită’. (Proverbele 4:14; 12:15; 16:29) Calea pe care un copil „trebuie să meargă” se referă deci la „calea cea dreaptă”, modul de viață prezentat în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. (Psalmul 119:105)

 „Nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.” Când părinții îi învață pe copii normele morale ale lui Dumnezeu, foarte probabil că ei vor rămâne pe calea cea dreaptă pe parcursul întregii vieți. Asta nu înseamnă însă că un copil care a primit o bună instruire „nu se va abate” niciodată de la calea cea dreaptă sau nu va încălca legile lui Dumnezeu. De exemplu, o persoană care stă în compania celor care îndeamnă la rău ar putea părăsi „cărările dreptății”, făcând ceva greșit. (Proverbele 2:12-16; 1 Corinteni 15:33) Totuși, când părinții își instruiesc copiii să respecte normele lui Dumnezeu, le dau cel mai bun început pentru a avea succes în viață. (Proverbele 2:1, 11)

 În capitolul 22 din Proverbele găsim scurte cugetări care oglindesc înțelepciunea lui Dumnezeu într-o varietate de situații din viață. Acestea subliniază valoarea faptului de a avea o bună reputație în fața lui Iehova a, reputație pe care cineva o poate dobândi fiind umil, generos și harnic. (Proverbele 22:1, 4, 9, 29) Alte versete din acest capitol arată că cei care ignoră normele lui Dumnezeu și îi exploatează pe săraci vor suporta consecințele acțiunilor lor. (Proverbele 22:8, 16, 22-27)

 Deși majoritatea versetelor din Proverbele, capitolul 22, nu se referă în mod direct la instruirea copiilor, ele descriu un mod de viață care aduce aprobarea lui Dumnezeu și adevărata fericire. (Proverbele 22:17-19) Instruindu-și copiii să ducă acest mod de viață, părinții arată că vor ce e mai bine pentru ei. (Efeseni 6:1-3)

 Urmărește acest material video scurt pentru o prezentare generală a cărții Proverbele.