„Dumnezeul care dă speranță să vă umple de toată bucuria și pacea datorită încrederii voastre în el și, astfel, să aveți speranță din belșug prin puterea spiritului sfânt.” (Romani 15:13, Traducerea lumii noi)

 „Dumnezeul speranței să vă umple cu toată bucuria și pacea, în credință, ca să prisosiți în speranță, în puterea Duhului Sfânt.” (Romani 15:13, Traducere literală nouă)

 Prin aceste cuvinte, apostolul Pavel a arătat că dorea ca Dumnezeu să le dea ‘bucurie și pace’ colaboratorilor săi. Aceste calități sunt puse în legătură cu speranța pe care o dă Dumnezeu și cu puterea spiritului sfânt.

 Putem afla mai multe despre speranța pe care o dă Dumnezeu din Cuvântul său, Biblia. Potrivit cu Romani 15:4, „tot ce a fost scris mai înainte [în Biblie] a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverența noastră și prin mângâierea din Scripturi să avem speranță”. În Biblie găsim promisiunea lui Dumnezeu de a rezolva problemele care ne fac viața amară, precum sărăcia, nedreptatea, boala și moartea. (Revelația 21:4) Dumnezeu își va împlini promisiunea cu ajutorul lui Isus Cristos, și astfel putem spera într-un viitor mai bun. (Romani 15:12)

 Putem avea „speranță din belșug”, sau ‘cu prisosință’, doar dacă ne încredem în Dumnezeu. Cu cât învățăm mai mult despre el, cu atât ne convingem mai mult că este demn de încredere. (Isaia 46:10; Tit 1:2) Datorită speranței sigure de la Dumnezeu, o persoană poate simți din plin bucurie și pace chiar și atunci când trece prin încercări. (Romani 12:12)

 În plus, pacea, bucuria și speranța sunt puse în legătură cu ‘spiritul sfânt’, care este puterea lui Dumnezeu în acțiune. a Dumnezeu își va împlini promisiunile cu ajutorul spiritului sfânt, iar acest lucru ne dă speranță. De asemenea, spiritul sfânt îi ajută pe oameni să manifeste calități precum bucuria și pacea. (Galateni 5:22)

 Cartea biblică Romani este o scrisoare adresată de Pavel creștinilor care locuiau în Roma, unii dintre ei având origini evreiești, iar alții nu. Pavel i-a încurajat pe acești creștini să depună eforturi ca să fie uniți în gândire și acțiune, în ciuda diferențelor culturale și de mediu. (Romani 15:6)

 Pavel le-a reamintit creștinilor din Roma că, în urmă cu câteva secole, Dumnezeu a prezis un timp când oameni din toate națiunile pământului aveau să i se închine în unitate. Pentru a-și susține argumentația, el a citat de patru ori din Scripturile ebraice b. (Romani 15:9-12) Pavel voia să scoată în evidență că nu doar evreii, ci și oamenii din națiuni puteau să aibă foloase în urma serviciului lui Isus. Toți aveau aceeași speranță. Ca urmare, creștinii din Roma, indiferent de mediul din care proveneau, trebuiau ‘să se primească cu căldură unii pe alții’, adică să fie buni și ospitalieri unii cu alții. (Romani 15:7)