„Plata păcatului este moartea, însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viața veșnică prin Cristos Isus, Domnul nostru.” (Romani 6:23, Traducerea lumii noi)

 „Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23, Noul Testament pe înțelesul tuturor)

 Prin aceste cuvinte, apostolul Pavel arată că oamenii mor deoarece sunt păcătoși. Însă Dumnezeu le oferă slujitorilor săi fideli un dar extraordinar: viața veșnică.

 „Plata păcatului este moartea.” Toți oamenii se nasc imperfecți și au astfel tendința de a păcătui a. (Psalmul 51:5; Eclesiastul 7:20) Din cauza stării lor păcătoase, oamenii, inevitabil, îmbătrânesc și mor. (Romani 5:12)

 Pentru a ilustra această idee, Pavel compară păcatul cu un stăpân care dă o plată, sau un salariu. Așa cum un muncitor știe că va primi un salariu pentru munca sa, tot așa oamenii știu că vor muri din cauza imperfecțiunii.

 Însă Pavel explică și că „cine a murit a fost absolvit de păcat”. (Romani 6:7, nota de subsol) Când moare, o persoană este eliberată de toate păcatele pe care le-a comis. De aceea, n-avem niciun motiv să credem că cei morți suferă într-un alt loc din cauza greșelilor făcute în timpul vieții. De fapt, din Biblie reiese clar că morții nu pot gândi, simți și nici acționa. (Eclesiastul 9:5)

 „Însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viața veșnică prin Cristos Isus.” Spre deosebire de păcat, care ne dă ca „plată” moartea, Dumnezeu ne oferă darul vieții veșnice. Cuvântul grecesc tradus prin „dar” poate fi redat și prin „dar nemeritat” sau „dar binevoitor”, referindu-se la ceva ce nu poate fi obținut prin propriile merite. Niciun om păcătos nu poate câștiga salvarea și viața veșnică. (Psalmul 49:7, 8) Totuși, Dumnezeu le oferă fără plată darul inestimabil al vieții veșnice celor care exercită credință în Isus. (Ioan 3:16; Romani 5:15, 18)

 Pavel a scris scrisoarea către creștinii din Roma în jurul anului 56 e.n. Se pare că unii dintre acești creștini aveau concepții greșite despre îndurarea lui Dumnezeu. Fiind influențați de filozofia greacă, unii au ajuns probabil să creadă că cu cât păcătuiau mai mult, cu atât puteau beneficia mai mult de iertarea lui Iehova. (Romani 6:1) E posibil ca alții să fi susținut că nu erau răspunzători de greșelile lor, întrucât nu se mai aflau sub Legea mozaică. (Romani 6:15) În scrisoarea sa, Pavel subliniază că creștinii nu pot beneficia de îndurarea lui Dumnezeu dacă se lasă dominați de păcat. (Romani 6:12-14, 16)

 Cuvintele lui Pavel îi asigură pe slujitorii lui Dumnezeu din prezent că, deși se nasc păcătoși, nu sunt fără speranță. Dumnezeu promite că le va da viață veșnică dacă respectă normele sale morale și nu dau frâu liber dorințelor greșite. (Romani 6:22)

 Urmărește acest material video scurt pentru o prezentare generală a cărții Romani.