Erudiții au motive întemeiate să creadă că Isus a existat. Iată ce se spune într-o enciclopedie cu privire la mențiunile pe care istoricii din secolele I și al II-lea le-au făcut despre Isus și primii creștini: „Aceste relatări independente dovedesc că, în timpurile antice, nici chiar cei ce se opuneau creștinismului nu s-au îndoit vreodată de istoricitatea lui Isus. Aceasta a fost pusă la îndoială pentru prima dată și din motive neîntemeiate la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atitudine ce a continuat pe parcursul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea“ (Encyclopædia Britannica, ediția din 2002).

 În cartea Jesus and Archaeology (2006) se arată următoarele: „Niciun erudit reputat nu pune la îndoială astăzi faptul că a existat un evreu pe nume Isus, fiul lui Iosif. Mai degrabă, ei admit că, în prezent, se cunosc foarte multe despre faptele și învățăturile sale fundamentale“.

 Biblia îl prezintă pe Isus drept o persoană care a existat cu adevărat. De exemplu, conține numele strămoșilor săi, precum și numele rudelor sale apropiate (Matei 1:1; 13:55). De asemenea, Biblia face referire la unii conducători importanți care au fost contemporani cu Isus (Luca 3:1, 2). Având aceste detalii, cercetătorii pot să verifice exactitatea relatărilor biblice.