Arca legământului a fost o ladă sacră, realizată de israeliții din vechime la porunca lui Dumnezeu, după proiectul dat de el. În ea era păstrată în siguranță ‘Mărturia’, adică Cele zece porunci scrise pe două table de piatră. (Exodul 25:8-10, 16; 31:18)

•   Aspectul. Arca avea doi coți și jumătate lungime, un cot și jumătate lățime și un cot și jumătate înălțime (111 x 67 x 67 cm). Era construită din lemn de acacie și era placată în interior și în exterior cu aur, având o bordură decorativă. Capacul era din aur pur și avea câte un heruvim de aur la cele două capete. Fețele heruvimilor erau îndreptate una spre alta și aplecate spre capac. Aripile lor erau întinse, acoperind capacul. Arca avea și patru inele de aur deasupra celor patru picioare ale ei. Arca putea fi transportată cu ajutorul unor drugi din lemn de acacie, placați cu aur, care treceau prin aceste inele. (Exodul 25:10-21; 37:6-9)

•   Locul. Arca a fost ținută inițial în Sfânta Sfintelor, o încăpere a tabernacolului. Tabernacolul era un cort folosit pentru închinare, confecționat în aceeași perioadă cu arca. Sfânta Sfintelor era ascunsă privirii preoților și a celorlalți oameni. (Exodul 40:3, 21) Doar marele preot vedea arca o dată pe an, cu ocazia Zilei Ispășirii, când intra în această încăpere. (Leviticul 16:2; Evrei 9:7) Ulterior, arca a fost mutată în Sfânta Sfintelor din templul lui Solomon. (1 Regi 6:14, 19)

•   Scopul. În arcă erau păstrate obiectele sacre care le aminteau israeliților de legământul, sau acordul, pe care Dumnezeu îl încheiase cu ei la muntele Sinai. Ea juca un rol important și în ceremonia ținută cu ocazia Zilei Ispășirii. (Leviticul 16:3, 13-17)

•   Conținutul. Primele obiecte depozitate în arcă au fost tablele de piatră ce conțineau Cele zece porunci. (Exodul 40:20) Mai târziu, a fost pus și un vas de aur cu mană, precum și „toiagul lui Aaron care înmugurise”. (Evrei 9:4; Exodul 16:33, 34; Numerele 17:10) Se pare că, la un moment dat, vasul și toiagul au fost scoase, întrucât ele nu mai erau în arcă atunci când aceasta a fost mutată în templu. (1 Regi 8:9)

•   Transportarea. Leviții trebuiau să poarte arca pe umeri cu ajutorul drugilor de lemn de acacie. (Numerele 7:9; 1 Cronici 15:15) Drugii nu erau scoși niciodată din inelele arcei, pentru ca leviții să nu fie nevoiți să o atingă. (Exodul 25:12-16) În momentul transportării, arca era acoperită cu „perdeaua despărțitoare”, care în mod normal separa Sfânta de Sfânta Sfintelor. (Numerele 4:5, 6) a

•   Semnificația. Arca reprezenta prezența lui Dumnezeu. De exemplu, norul care apărea deasupra arcei în Sfânta Sfintelor și în tabăra israelită era un semn al prezenței și al binecuvântării lui Iehova. (Leviticul 16:2; Numerele 10:33-36) De asemenea, Biblia afirmă că Iehova „stă pe heruvimi”, făcând astfel referire la cei doi heruvimi de pe capacul arcei. (1 Samuel 4:4; Psalmul 80:1) Acești heruvimi erau ‘o reprezentare a carului’ lui Iehova. (1 Cronici 28:18) Datorită semnificației arcei, regele David a putut scrie că Iehova „locuiește în Sion”, după ce ea a fost mutată acolo. (Psalmul 9:11)

•   Denumiri. Biblia folosește diverși termeni când face referire la această ladă sacră, printre care „arca mărturiei”, „arca legământului”, „arca lui Iehova” și „Arca puterii” lui Iehova. (Numerele 7:89; Iosua 3:6, 13; 2 Cronici 6:41)

   Capacul arcei era numit ‘capacul împăcării’ sau „scaunul îndurării”. (1 Cronici 28:11, Cornilescu, 1996) Această expresie făcea referire la rolul special pe care îl purta capacul în Ziua Ispășirii, când marele preot al Israelului stropea cu sângele animalelor jertfite înaintea capacului și spre capac. Marele preot făcea astfel ispășire, cu alte cuvinte acoperea păcatele, „pentru el, pentru casa lui și pentru toată congregația lui Israel”. (Leviticul 16:14-17)

Mai există arca legământului în prezent?

 Nu există dovezi în acest sens. Biblia arată că arca nu mai este necesară, întrucât legământul de care amintea a fost înlocuit cu „un legământ nou”, având la bază jertfa lui Isus. (Ieremia 31:31-33; Evrei 8:13; 12:24) Biblia a prezis un timp când arca legământului nu avea să mai existe, iar poporul lui Dumnezeu nu avea să-i simtă lipsa. (Ieremia 3:16)

 Apostolul Ioan a avut o viziune după încheierea noului legământ, în care a văzut arca legământului în cer. (Revelația 11:15, 19) Această arcă simbolică reprezintă prezența lui Dumnezeu și binecuvântarea sa asupra noului legământ.

A fost arca un obiect magic?

 Nu. Simplul fapt de a poseda arca legământului nu garanta succesul. Deși israeliții aveau arca în tabăra lor când au luptat împotriva orașului Ai, ei au suferit o înfrângere din cauza infidelității lor. (Iosua 7:1-6) Mai târziu, ei au fost înfrânți de filisteni, chiar dacă duseseră arca legământului pe câmpul de luptă. Israeliții au fost înfrânți din cauza preoților Hofni și Fineas, care erau niște netrebnici. (1 Samuel 2:12; 4:1-11) În acea luptă filistenii au luat arca, însă Dumnezeu i-a lovit cu plăgi până când le-au înapoiat-o israeliților. (1 Samuel 5:11–6:5)