Expresia „un bun samaritean” este folosită, de obicei, pentru a descrie o persoană care vine în ajutorul celor aflați în nevoie. Expresia are legătură cu o pildă, sau o ilustrare, pe care Isus a spus-o pentru a arăta că un semen bun manifestă îndurare față de alții și îi ajută, indiferent de naționalitatea sau mediul din care provin aceștia. a

În acest articol:

•  Ce este pilda „bunului samaritean”?

•  De ce a spus Isus această ilustrare?

•  Ce lecție desprindem din ilustrare?

•  Cine erau samaritenii?

•  A fost reală întâmplarea din ilustrare?

Iată un rezumat al ilustrării spuse de Isus: Un evreu care călătorea de la Ierusalim la Ierihon a fost jefuit, bătut și lăsat să moară pe drum.

Un preot evreu și, mai târziu, un alt conducător religios evreu au trecut pe lângă călătorul rănit. Cu toate că erau de aceeași naționalitate cu cel rănit, niciunul dintre ei nu s-a oprit să-l ajute.

În cele din urmă, a trecut pe acolo un bărbat de altă naționalitate, un samaritean. (Luca 10:33; 17:16-18) Mișcat de milă, samariteanul i-a bandajat rănile evreului, iar apoi l-a dus la un han, unde a avut grijă de el peste noapte. A doua zi, l-a plătit pe hangiu ca să se îngrijească de bărbatul rănit și s-a oferit să plătească orice cheltuială suplimentară. (Luca 10:30-35)

Isus i-a spus această ilustrare unui bărbat care credea că numai cei de aceeași etnie și religie ca el erau semenii săi. Isus a vrut să-l învețe o lecție importantă, și anume, că era necesar să-i considere semenii săi și pe alții, nu numai pe evrei. (Luca 10:36, 37) Această relatare a fost inclusă în Biblie spre folosul tuturor celor care vor să-i fie plăcuți lui Dumnezeu. (2 Timotei 3:16, 17)

Relatarea ne învață că un semen bun își demonstrează compasiunea prin fapte. El vine în ajutorul celui ce suferă indiferent de naționalitatea acestuia sau de mediul din care provine. El se poartă cu alții așa cum ar dori să se poarte alții cu el. (Matei 7:12)

Samaritenii trăiau la nord de Iudeea. Printre ei se aflau descendenții căsătoriilor mixte dintre iudei și neiudei.

În secolul I e.n., termenul „samaritean” desemna și o sectă religioasă. Samaritenii acceptau primele cinci cărți ale Scripturilor ebraice, respingându-le, cu unele excepții, pe celelalte.

Mulți evrei din zilele lui Isus îi disprețuiau pe samariteni și evitau orice legătură cu ei. (Ioan 4:9) Unii evrei foloseau termenul „samaritean” ca insultă. (Ioan 8:48)

Scripturile nu spun dacă pilda „bunului samaritean” a avut la bază un eveniment real. Totuși, când preda, Isus se folosea deseori de obiceiuri și locuri cunoscute, astfel încât ascultătorii săi să înțeleagă cu ușurință ceea ce dorea să-i învețe.

Multe detalii din relatare sunt exacte din punct de vedere istoric. De exemplu:

• Drumul de la Ierusalim la Ierihon, de peste 20 km, avea o pantă abruptă care cobora 1 km. Relatarea este exactă când spune că cei ce se îndreptau spre Ierihon ‘coborau de la Ierusalim’. (Luca 10:30)

• Preoții și leviții care locuiau în Ierihon mergeau cu regularitate la Ierusalim pe acest drum.

• Hoții se ascundeau de multe ori pe acest drum izolat, pândindu-i pe călători, mai ales pe cei care călătoreau singuri.