Creștinii cred că Isus a murit pentru păcatele omenirii. (1 Petru 3:18) Însă pentru a fi salvați nu e suficient să credem că Isus este Salvatorul. Demonii știu că Isus este „Fiul lui Dumnezeu” și, cu toate acestea, vor fi distruși. (Luca 4:41; Iuda 6)

•  Ce trebuie să faci pentru a fi salvat?

•  Ce este „Rugăciunea păcătosului”?

•  Care sunt originile „Rugăciunii păcătosului”?

•   Trebuie să crezi că Isus și-a dat viața pentru păcatele noastre. (Faptele 16:30, 31; 1 Ioan 2:2) Aceasta înseamnă să crezi că Isus a fost o persoană reală și că tot ceea ce spune Biblia despre el este adevărat.

•   Află ce ne învață Biblia în realitate. (2 Timotei 3:15) În Biblie citim că apostolul Pavel și Sila i-au spus unui temnicer: „Crede în Domnul Isus și vei fi salvat”. Apoi, au început să-l învețe pe temnicer „cuvântul lui Iehova” a. (Faptele 16:31, 32) De aici înțelegem că temnicerul nu ar fi putut să creadă cu adevărat în Isus dacă nu ar fi învățat mai întâi adevărurile biblice de bază. El avea nevoie de cunoștința exactă bazată pe Biblie. (1 Timotei 2:3, 4)

•   Căiește-te. (Faptele 3:19) De asemenea, trebuie să te căiești, adică să regreți în mod sincer atitudinea și conduita greșite din trecut. Căința ta va fi vizibilă pentru ceilalți când vei renunța la practicile care nu-i plac lui Dumnezeu și vei face „lucrări corespunzătoare căinței”. (Faptele 26:20)

•   Botează-te. (Matei 28:19) Isus a spus că cei care urmau să-i fie discipoli vor fi botezați. Temnicerul menționat anterior a fost botezat. (Faptele 16:33) În mod asemănător, după ce apostolul Petru a predat adevărul despre Isus unei mari mulțimi, „cei care au primit cuvântul lui din toată inima au fost botezați”. (Faptele 2:40, 41)

•   Respectă poruncile lui Isus. (Evrei 5:9) Discipolii lui Isus ʻrespectă tot ce a poruncit elʼ demonstrând aceasta prin modul lor de viață. (Matei 28:20) Ei devin „împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători”. (Iacov 1:22)

•   Perseverează până la sfârșit. (Marcu 13:13) Discipolii lui Isus ‘au nevoie de perseverență’ pentru a fi salvați. (Evrei 10:36) De exemplu, apostolul Pavel a respectat cu strictețe toate învățăturile lui Isus și i-a rămas loial lui Dumnezeu din ziua în care a devenit creștin până în ziua în care a murit. (1 Corinteni 9:27)

 În unele confesiuni, oamenii spun anumite rugăciuni, precum „Rugăciunea păcătosului” sau „Rugăciunea salvării”. De obicei, cei care se roagă recunosc că sunt păcătoși și își exprimă convingerea că Isus a murit pentru păcatele lor. De asemenea, ei îl roagă pe Isus să le pătrundă în inimă și în viață. Biblia însă nu menționează „Rugăciunea păcătosului” și nici nu încurajează rostirea unor rugăciuni standard.

 Unii consideră că o persoană primește automat salvarea eternă după ce spune „Rugăciunea păcătosului”. Dar nicio rugăciune nu garantează salvarea. Fiind imperfecți, oamenii continuă să greșească. (1 Ioan 1:8) Tocmai de aceea Isus și-a învățat discipolii să se roage cu regularitate pentru iertarea păcatelor. (Luca 11:2, 4) În plus, unii creștinii care aveau perspectiva salvării eterne au pierdut-o pentru că au încetat să-i slujească lui Dumnezeu. (Evrei 6:4-6; 2 Petru 2:20, 21)

 În rândul istoricilor există păreri diferite cu privire la originile „Rugăciunii păcătosului”. Unii consideră că această tradiție a luat naștere în timpul Reformei Protestante. Alții cred că oamenii au început să spună „Rugăciunea păcătosului” în timpul unor mișcări religioase din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Oricum ar sta lucrurile, rostirea mecanică a acestei rugăciuni nu are suport biblic, ci, din contră, intră în contradicție cu învățăturile Bibliei.