Cine merge la cer?

REDARE

Cine merge la cer?

Răspunsul Bibliei

Dumnezeu alege un număr limitat de creștini fideli care, după moarte, sunt înviați la viață în cer (1 Petru 1:3, 4). După ce au fost aleși, ei trebuie să-și păstreze credința puternică și o conduită curată pentru a nu pierde moștenirea cerească (Efeseni 5:5; Filipeni 3:12-14).

Ce vor face aceștia în cer?

Ei vor sluji alături de Isus ca regi și preoți pentru 1 000 de ani (Revelația 5:9, 10; 20:6). Vor alcătui ‘cerurile noi’, un guvern ceresc care va domni peste „un pământ nou”, o nouă societate. Ei vor contribui la restabilirea omenirii conform normelor drepte pe care Dumnezeu le-a avut în vedere la început (Isaia 65:17; 2 Petru 3:13).

Câți oameni vor fi înviați la viață în cer?

Potrivit Bibliei, la viață cerească vor fi înviați 144 000 de oameni (Revelația 7:4). În viziunea consemnată în Revelația 14:1-3, apostolul Ioan a văzut că „Mielul stătea pe muntele Sion și cu el erau o sută patruzeci și patru de mii”. În această viziune, „Mielul” îl reprezintă pe Isus înviat (Ioan 1:29; 1 Petru 1:19). „Muntele Sion” reprezintă poziția înaltă a lui Isus și a celor 144 000 care guvernează cu el în cer (Psalmul 2:6; Evrei 12:22).

„Cei care sunt chemați [și] aleși” să guverneze cu Cristos în Regat sunt numiți „turmă mică” (Revelația 17:14; Luca 12:32). Aceasta arată că vor fi relativ puțini în comparație cu numărul total al oilor lui Isus (Ioan 10:16).

Concepții greșite despre cei care merg la cer

Concepție greșită: Toți oamenii buni merg la cer.

Adevăr: Dumnezeu promite viață veșnică pe pământ, iar de această promisiune se vor bucura majoritatea oamenilor buni (Psalmul 37:11, 29, 34).

Isus a spus: „Niciun om n-a urcat la cer” (Ioan 3:13). Prin aceste cuvinte a arătat că oamenii buni care au murit înainte de el, precum Avraam, Moise, Iov și David, nu au mers la cer (Faptele 2:29, 34). Dimpotrivă, ei au avut speranța de a fi înviați pe pământ (Iov 14:13-15).
Învierea la viață cerească este numită „prima înviere” (Revelația 20:6). De aici se înțelege că va mai fi o înviere. Aceasta va fi la viață pe pământ.
Biblia învață că sub domnia Regatului lui Dumnezeu „moartea nu va mai fi” (Revelația 21:3, 4). Această promisiune se referă la pământ, întrucât în cer nu a existat niciodată moarte.

Concepție greșită: Fiecare persoană decide ce viață să primească, cerească sau pământească.

Adevăr: Dumnezeu stabilește care dintre creștinii fideli primește „premiul chemării cerești”, adică speranța vieții cerești (Filipeni 3:14). Dorințele sau ambițiile persoanelor nu pot influența alegerea lui Dumnezeu (Matei 20:20-23).

Concepție greșită: Speranța vieții veșnice pe pământ este inferioară, fiindu-le oferită doar celor care nu sunt demni să meargă la cer.

Adevăr: Dumnezeu îi numește pe cei care vor primi viață veșnică pe pământ ‘poporul meu’, „aleșii mei” și „cei binecuvântați de Iehova” (Isaia 65:21-23). Ei vor avea privilegiul să participe la împlinirea scopului inițial al lui Dumnezeu cu privire la omenire: viață veșnică perfectă pe un pământ paradiziac (Geneza 1:28; Psalmul 115:16; Isaia 45:18).

Concepție greșită: Numărul 144 000 menționat în Revelația este simbolic.

Adevăr: Deși Revelația conține numere simbolice, unele numere sunt folosite cu sens literal. De exemplu, se vorbește despre „douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului” (Revelația 21:14). Să trecem în revistă dovezi că și numărul 144 000 trebuie înțeles în mod literal.

În Revelația 7:4 se menționează „numărul celor sigilați [adică al celor care au primit confirmarea pentru viață în cer]: o sută patruzeci și patru de mii”. Contextul versetului menționează în contrast un al doilea grup: „o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere”. Și cei din ‘marea mulțime’ sunt salvați de Dumnezeu (Revelația 7:9, 10). Dacă numărul 144 000 ar fi simbolic, făcând referire la un grup fără număr, atunci contrastul dintre cele două grupuri menționate s-ar pierde. a

În plus, cei 144 000 sunt descriși ca fiind „cumpărați dintre oameni ca prime roade” (Revelația 14:4). Expresia „prime roade” se referă la un mic grup reprezentativ. Ea îi descrie în mod potrivit pe cei care vor guverna cu Cristos în cer peste un număr nedeterminat de supuși de pe pământ (Revelația 5:10).

a În mod asemănător, profesorul Robert Thomas a scris referitor la numărul 144 000 menționat în Revelația 7:4: „Este un număr definit, în contrast cu numărul indefinit din versetul 9. Dacă s-ar înțelege în mod simbolic, atunci niciun număr din carte nu ar putea fi înțeles în mod literal” (Revelația 1-7: An Exegetical Commentary, pagina 474).