Cea de-a 134-a clasă a Școlii Biblice Galaad a absolvit cursurile sâmbătă, 9 martie 2013, la centrul de învățământ al Martorilor lui Iehova din Patterson, New York. În cadrul acestei școli, slujitori cu experiență Martori ai lui Iehova primesc o instruire în urma căreia devin mai eficienți în activitatea lor. Prieteni, membri ai familiei și alți oaspeți s-au alăturat în această zi absolvenților, asistența la eveniment totalizând 9 912 persoane.

Mark Sanderson, președintele programului și membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova, le-a amintit celor din auditoriu de inaugurarea Școlii Galaad, care a avut loc cu 70 de ani în urmă, la 1 februarie 1943. Cu acea ocazie, directorul școlii, Nathan Knorr, a arătat scopul ei prin cuvintele: „Dacă ar exista mai mulți lucrători pe teren, s-ar putea ajunge [cu vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu] la alte sute sau chiar mii de persoane. Prin bunăvoința Domnului, vor fi mai mulți lucrători“. A fost credința fratelui Knorr întemeiată?

Să analizăm un exemplu. La scurt timp după începerea școlii, fratele Knorr a vizitat Mexicul pentru a găsi zone în care puteau fi repartizați misionarii instruiți la Galaad. În timpul vizitei sale, toate congregațiile de pe o rază de 240 km în jurul orașului Ciudad de Mexico au fost invitate să asiste la o întrunire. Au participat 400 de persoane. Dacă în prezent — la aproape șapte decenii de la sosirea în Mexic a primilor absolvenți ai Școlii Galaad — s-ar organiza în aceeași zonă o întrunire asemănătoare, asistența ar depăși 200 000 de oameni!

„Ce ai în mână?“ Acesta a fost titlul unei cuvântări ținute de Anthony Griffin, membru al Comitetului Filialei din Statele Unite, bazate pe textul din Exodul 4:2. Potrivit relatării, Dumnezeu l-a întrebat pe Moise: „Ce ai în mână?“. Iar Moise i-a răspuns: „Un toiag“. Iehova i-a arătat lui Moise că acel toiag simboliza autoritatea și misiunea primite de la El (Exodul 4:5). Moise a avut succes când și-a folosit autoritatea spre gloria lui Dumnezeu, însă nu a avut aprobarea divină când s-a folosit de ea pentru a se glorifica pe sine și pentru a-și mustra frații, așa cum a procedat la „Meriba“ (Numerele 20:9–13).

Fratele Griffin a comparat toiagul lui Moise cu instruirea spirituală primită de cursanți, îndemnându-i să nu o folosească pentru a-și impune autoritatea asupra altora. El i-a sfătuit: „Folosiți ce ați primit pentru a-i aduce laude și onoare lui Iehova și veți continua să fiți o binecuvântare pentru cei cărora le slujiți!“.

„Amintiți-vă de mană.“ Stephen Lett, membru al Corpului de Guvernare, a evidențiat patru lecții pe care le putem învăța din episodul biblic despre mana furnizată în mod miraculos de Dumnezeu israeliților în pustiu.

• Munciți din greu (Numerele 11:8). Pentru a se putea bucura de mană, israeliții trebuiau să o strângă cu rapiditate și apoi să o pregătească pentru consum (Exodul 16:21).

• Nu murmurați niciodată împotriva celor furnizate de Iehova (Numerele 11:5, 6). Când israeliții s-au plâns de mană, Dumnezeu a considerat că murmurau împotriva lui. Asemenea manei, hrana spirituală pe care o primim nu ne entuziasmează întotdeauna, dar ne hrănește. Trebuie să-i fim mereu recunoscători lui Iehova pentru tot ceea ce ne furnizează.

• Încredeți-vă pe deplin că Iehova vă va furniza cele necesare. Dumnezeu le-a furnizat israeliților mană zi de zi, fără excepție, iar în ziua precedentă sabatului, o porție dublă (Exodul 16:22–26). Și noi avem încredere că Dumnezeu ne va satisface toate necesitățile (Matei 6:11).

• Neascultarea nu aduce niciodată binecuvântări (Exodul 16:19, 20, 25–28). Israeliții care au vrut să strângă mană în ziua de sabat nu s-au ales decât cu dezaprobarea lui Iehova. Iar cei care, pe parcursul celorlalte cinci zile ale săptămânii, au pus deoparte mană și pentru a doua zi au constatat că ea se umplea de viermi și emana un miros respingător.

Fratele Lett i-a îndemnat apoi pe cursanți să nu uite lecțiile desprinse din relatarea biblică despre mană, deoarece, a spus el, Iehova ‘vă va deschide zăgazurile cerurilor și va revărsa binecuvântări peste voi. Nimeni nu va duce lipsă de nimic’ (Maleahi 3:10).

„Fiți gata pentru viața în lumea nouă.“ William Samuelson, supraveghetor al Departamentului școlilor teocratice, a explicat că, deși pe bună dreptate suntem gata, sau dornici, să trăim în lumea nouă, mult mai important este să fim gata cu sensul de pregătiți. Aceasta pretinde să avem „o minte sănătoasă“ (1 Petru 4:7).

Dovedim că avem o minte sănătoasă prin modul în care ne privim imperfecțiunile. Nu trebuie să dăm vina pe Satan sau pe lumea condusă de el pentru toate defectele noastre, gândindu-ne poate că ni le vom corecta în lumea nouă, după ce Dumnezeu va înlătura aceste influențe rele. Încă de pe acum putem lupta împotriva trăsăturilor negative, cum ar fi egoismul, străduindu-ne ‘să îmbrăcăm noua personalitate’ (Efeseni 4:24).

„Creionul jos!“ Mark Noumair, instructor la Școala Galaad, a făcut o ilustrare în care a comparat „dorința omului de a-și scrie scenariul vieții“ cu folosirea unui creion. Figurativ vorbind, noi trebuie să punem „creionul jos“ pentru a-i permite lui Iehova să ne scrie scenariul, cu alte cuvinte să-i permitem să ne îndrume pașii.

Regele Saul este un exemplu-avertisment în acest sens. Când a devenit rege, Saul era un bărbat umil, modest, lipsit de ambiții (1 Samuel 10:22, 27; 11:13). N-a trecut mult însă și Saul a început „să-și scrie el scenariul“, făcând ceea ce credea el că era corect și aducându-și glorie lui însuși. Dumnezeu l-a respins pentru neascultarea sa (1 Samuel 14:24; 15:10, 11).

Deși cursanții se dovediseră fideli până atunci, fratele Noumair le-a reamintit că trebuiau să-i slujească în continuare lui Dumnezeu în modul stabilit de El. Fratele Noumair i-a îndemnat: „Fiți atenți să nu puneți semn de egalitate între a fi folosiți de Dumnezeu și a avea favoarea sa“. Moise, de pildă, nu a respectat instrucțiunile lui Dumnezeu când a scos în mod miraculos apă dintr-o stâncă. A avut rezultate, însă nu și binecuvântarea lui Iehova (Numerele 20:7–12).

„Faceți să răsune glasul puternic al îngerului ce zboară prin mijlocul cerului.“ Sam Roberson, instructor la Școala Galaad, și-a bazat remarcile pe Revelația 14:6, 7. El a invitat auditoriul să-i urmărească pe unii cursanți în timp ce puneau în scenă experiențe recente din lucrarea de predicare. De exemplu, după ce a suferit o intervenție chirurgicală, unul dintre cursanți i-a depus mărturie unei asistente medicale. Întrucât asistenta era din Peru, el i-a arătat o fotografie cu o scenă din lucrarea de predicare din Chachapoyas (Peru), postată pe site-ul jw.org. Aceasta a dus la începerea unui studiu biblic cu ea și cu soțul ei.

„M-ai amăgit . . . și am fost amăgit!“ (Ieremia 20:7) Allen Shuster, membru al Comitetului Filialei din Statele Unite, a intervievat două cupluri din clasă. Cursanții s-au simțit „amăgiți“ de Iehova. În ce sens? La început, nu erau siguri că aveau să facă față cerințelor școlii. Însă au fost de-a dreptul impresionați de ajutorul primit pe parcursul școlii, datorită căruia au putut să ducă totul la bun sfârșit. Iată cum și-a exprimat sora Marianne Aronsson aprecierea pentru instruirea primită: „Nu cred că mă voi mai întreba vreodată ce să studiez; fiecare verset biblic este o comoară“.

„Imitați-le credința!“ David Splane, membru al Corpului de Guvernare, a ținut cuvântarea principală a programului de absolvire, aceasta fiind bazată pe textul din Evrei 13:7, unde se spune: „Amintiți-vă de cei care sunt în fruntea voastră, care v-au spus cuvântul lui Dumnezeu, și, privind cu atenție rezultatul purtării lor, imitați-le credința!“. Cum și-au demonstrat credința cei ce au fost „în fruntea“ lucrării Martorilor lui Iehova în urmă cu 70 de ani?

La 24 septembrie 1942, Nathan Knorr i-a reunit pe cei din consiliile de administrare ale celor două societăți folosite pe atunci de Martorii lui Iehova și le-a propus înființarea unei noi școli, Galaad, care să aibă drept scop instruirea misionarilor. Aceștia aveau să fie în fruntea lucrării de predicare în teritorii noi. Condițiile însă nu păreau favorabile unei astfel de școli. Al Doilea Război Mondial era încă în toi, făcând dificilă, dacă nu chiar imposibilă, trimiterea misionarilor în multe țări. În plus, sistemul financiar mondial căzuse în anii ’30 ai secolului trecut, iar organizația nu avea banii necesari finanțării școlii decât pentru cinci ani. Totuși, acei frați au dat dovadă de credință aprobând în unanimitate propunerea.

Și absolvenții primelor clase ale Școlii Galaad au vădit o credință demnă de imitat. Ei au manifestat un spirit de mulțumire și au evitat iubirea de bani (Evrei 13:5, 6). Mulți au crezut că nu-și vor mai vedea familia, deoarece aceasta nu-și permitea să le plătească drumul spre casă și înapoi. De fapt, mulți misionari nu și-au văzut familia 10–15 ani după ce au plecat în repartiție. Erau convinși însă că Isus avea să continue să se îngrijească de ei și de familia lor, așa cum o făcuse și până atunci (Evrei 13:8).

După ce a relatat cu ce dificultăți s-au confruntat unii cursanți în repartiții în străinătate înainte de a urma Școala Galaad, fratele Splane s-a adresat apoi întregii clase: „Dragi bărbați tineri și femei tinere, voi duceți mai departe o frumoasă tradiție de 70 de ani, începută de alți bărbați și femei ce au urmat cursurile Școlii Galaad. . . . Fiți fericiți în timp ce-i slujiți lui Iehova oriunde!“.

Fratele Splane și-a încheiat cuvântarea cu o prezentare video a unor fotografii cu 77 de absolvenți ai Școlii Galaad care slujesc acum la filiala din Statele Unite a Martorilor lui Iehova, între care două absolvente ale primei clase din 1943. Imaginile s-au derulat pe un fond muzical, interpretări vocale ale unor cântări folosite de Martorii lui Iehova în închinarea lor în ultimii 70 de ani.

După ce cursanții au primit diplomele, unul dintre absolvenți a citit o scrisoare de apreciere din partea clasei. Fratele Sanderson a încheiat programul subliniind că, deși trecuseră 70 de ani, cuvintele adresate de fratele Knorr primei clase a Școlii Galaad sunt încă pline de semnificație: „Indiferent unde ați fi trimiși, nu uitați că sunteți . . . vestitori ai Regatului. Iar cel mai mare privilegiu care îi poate fi acordat unei ființe umane este acela de a fi vestitor ce-i aduce laude lui Iehova acum, înainte de Armaghedon. . . . Atât timp cât aveți privilegiul de a predica, predicați“.