Am crescut într-o zonă înverzită și liniștită, la periferia orașului Tampere, din Finlanda. Familia mea nu a fost foarte religioasă, dar a prețuit educația și bunele maniere. Mama mea este de origine germană, iar când eram copil, mergeam uneori în Germania de Vest, unde locuiau bunicii mei.

 Încă din copilărie mi-a plăcut sportul. Când am fost mic, am practicat diverse sporturi, însă în jurul vârstei de 14 ani, am decis să mă concentrez pe tenis. La vârsta de 16 ani, mă antrenam de două sau de trei ori pe zi: de două ori cu un antrenor, iar seara exersam singur. Multe caracteristici ale jocului mă fascinau; în tenis aveam parte de provocări fizice și psihice. Deși îmi plăcea să petrec timp cu prietenii și ieșeam uneori să bem bere, niciodată nu am avut probleme din cauza drogurilor sau a alcoolului. Viața mea gravita în jurul tenisului, acesta era prioritatea mea.

 La 17 ani, am început să particip la turnee ATP. a După ce am câștigat câteva dintre ele, am ajuns cunoscut la nivel național. La 22 de ani, eram în topul celor mai buni 50 de jucători din lume.

 Ca jucător profesionist de tenis, am călătorit ani la rând prin toată lumea. Am văzut unele locuri uimitoare, dar am devenit conștient și de multe dintre problemele din lume, cum ar fi crimele, consumul de droguri și problemele ecologice. Spre exemplu, când eram în Statele Unite, ni s-a spus să nu vizităm anumite zone din unele orașe din cauza ratei crescute a criminalității. Toate aceste lucruri mă tulburau. În plus, deși făceam ce îmi plăcea, mă simțeam gol pe dinăuntru.

 Sanna, prietena mea, a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. M-a amuzat puțin această latură religioasă a ei, însă nu m-am opus studiului. În 1990, ne-am căsătorit, iar un an mai târziu, ea s-a botezat ca Martoră a lui Iehova. Deși credeam că există un Dumnezeu, nu mă consideram o persoană religioasă. Mi-am amintit că bunica din Germania citea mult din Biblie și chiar m-a învățat să mă rog.

 Într-o zi, când eu și Sanna eram în vizită la un cuplu de Martori, Kari, soțul, mi-a arătat profeția biblică despre „zilele din urmă”. (2 Timotei 3:1-5) Am fost profund impresionat, deoarece am înțeles motivul pentru care lucrurile mergeau atât de rău în lume. Asta e tot ce am vorbit în ziua respectivă despre religie. Totuși, începând de atunci, am purtat cu Kari discuții despre Biblie, iar tot ce învățam avea logică. Din cauza vieții mele aglomerate și a călătoriilor frecvente, nu ne puteam întâlni cu regularitate, însă Kari nu a renunțat. El îmi răspundea prin scrisori la întrebările pe care le ridicam în timpul studiului. Toate întrebările profunde ale vieții își găseau răspunsul logic în Biblie; încetul cu încetul am început să înțeleg tema generală a Bibliei: împlinirea scopului lui Dumnezeu prin Regatul Său. Când am aflat numele lui Dumnezeu, Iehova, și tot ce a făcut el pentru noi, am fost profund impresionat. (Psalmul 83:18) Ceea ce m-a mișcat cel mai mult a fost jertfa de răscumpărare; aceasta nu este doar o măsură de ordin tehnic sau o formalitate legală, ci o expresie a iubirii lui Dumnezeu. (Ioan 3:16) Am înțeles și că aveam posibilitatea de a deveni prietenul lui Dumnezeu și de a trăi veșnic într-un paradis în care va domni pacea. (Iacov 4:8) Atunci, am început să mă întreb: „Cum îmi pot arăta recunoștința?”.

 Mi-am analizat cu atenție viața. Învățasem din Biblie că cea mai mare fericire vine din a dărui și simțeam dorința de a le împărtăși altora convingerile mele. (Faptele 20:35) Ca sportiv profesionist, eram plecat în turnee aproximativ 200 de zile pe an. Viața familiei mele gravita în jurul meu: antrenamentele mele, programul meu, cariera mea. Am înțeles că trebuia să fac o schimbare.

 Am știut că mulți nu aveau să-mi înțeleagă decizia de a renunța la o carieră sportivă promițătoare din motive religioase. Dar șansa de a-l cunoaște mai bine pe Iehova și de a primi viața veșnică valora mult mai mult decât orice premiu pe care l-aș fi putut câștiga vreodată jucând tenis, așa că nu mi-a fost greu să aleg. Eram hotărât să nu țin cont de ceea ce urmau să spună alții. Aceasta era decizia mea! Un verset biblic care m-a încurajat în mod deosebit să rezist presiunilor a fost cel din Psalmul 118:6: „Iehova este de partea mea, nu mă voi teme. Ce poate să-mi facă omul?”.

 În aceeași perioadă, niște sponsori mi-au făcut o ofertă tentantă, care mi-ar fi permis să continui tenisul ca profesionist ani la rând, fără nicio grijă. Însă, pentru că luasem deja o decizie, am refuzat oferta lor și, în cele din urmă, nu am mai participat la turneele ATP. Am continuat să studiez Biblia, iar în 2 iulie 1994, m-am botezat ca Martor al lui Iehova.

 Spre deosebire de alții, eu nu a trebuit să trec printr-o tragedie ca să mă gândesc la Dumnezeu. Nici nu m-am considerat o persoană care căuta adevărul. Îmi plăcea viața pe care o aveam și nu îmi doream mai mult. Totuși, pe neașteptate, am înțeles că viața are un sens mai profund. A fost ca și cum adevărul biblic aștepta să îl descopăr! În cele din urmă, viața mea a devenit mai bună decât mi-aș fi putut imagina vreodată! Familia mea este mai puternică și mai unită ca niciodată. Sunt foarte fericit și că cei trei fii ai mei mi-au călcat pe urme, devenind nu sportivi, ci creștini.

 Și acum îmi place să joc tenis. De-a lungul anilor, mi-am câștigat existența lucrând în domenii ce au legătură cu tenisul, spre exemplu ca antrenor sau ca manager al unui club de tenis. Însă viața mea nu mai gravitează în jurul sportului. Înainte mă antrenam multe ore pe săptămână pentru a deveni un jucător mai bun, un campion. Acum, ca evanghelizator cu timp integral, îmi folosesc cu bucurie timpul pentru a-i ajuta pe alții să învețe și să aplice principiile biblice care mi-au schimbat viața. Punând pe primul loc relația mea cu Iehova Dumnezeu și împărtășindu-le altora o speranță de viitor, sunt mai fericit ca niciodată! (1 Timotei 6:19)