Familia mea este din Tonga, o țară din sud-vestul Oceanului Pacific, alcătuită din circa 170 de insule. În Tonga duceam o viață simplă: nu aveam nici curent electric, nici mașină. Dar aveam apă curentă și câțiva pui de găină. În timpul vacanțelor școlare, eu și cei doi frați ai mei îl ajutam pe tata la muncă la mica noastră fermă, unde cultivam bananieri, igname, taro și manioc. Astfel, tata reușea să suplimenteze micul venit pe care îl obținea făcând tot felul de munci. Ca majoritatea insularilor, familia noastră avea mare respect față de Biblie și mergea cu regularitate la biserică. Totuși, credeam că am fi putut duce o viață mai bună doar dacă ne-am fi mutat într-o țară mai bogată.

 La 16 ani, unchiul meu a aranjat să ne mutăm toți în California (SUA). Ne-a fost foarte greu să ne adaptăm la cultura americană. Deși situația economică ni s-a îmbunătățit, locuiam într-un cartier sărac, unde actele de violență și consumul de droguri erau la ordinea zilei. În timpul nopții, auzeam adesea focuri de armă. Bandele criminale băgaseră frica în aproape toți locuitorii cartierului. Mulți purtau asupra lor arme ca să se apere sau ca să rezolve certurile. Încă am în piept un glonț primit din cauza unei asemenea altercații.

 La liceu, am vrut să fiu acceptat de ceilalți tineri. Încetul cu încetul, am devenit din ce în ce mai violent, am ajuns să consum din ce în ce mai mult alcool și droguri și să merg tot mai des la petreceri dezmățate. Cu timpul, am ajuns dependent de cocaină. Pentru a-mi cumpăra droguri, am început să fur. Deși membrii familiei mele erau persoane religioase și mergeau la biserică, nu am fost învățat să rezist presiunilor unui anturaj rău. De multe ori am fost arestat pentru că am fost implicat în schimburi de focuri. Viața mea părea că scapă de sub control! În cele din urmă, am ajuns în închisoare.

 În 1997, în timp ce eram în închisoare, un deținut a remarcat într-o zi că aveam o Biblie. Era perioada Crăciunului, sărbătoare sfântă pentru majoritatea tonganilor. El m-a întrebat dacă știu ce spune Biblia despre nașterea lui Cristos. N-aveam nici cea mai vagă idee. Când mi-a arătat relatarea biblică despre nașterea lui Isus, mi-am dat seama că multe dintre elementele tradiționale specifice Crăciunului nici nu erau menționate aici. (Matei 2:1-12; Luca 2:5-14) Am fost șocat! M-am întrebat ce mai spune Biblia. Bărbatul respectiv asista la întrunirile săptămânale ținute de Martorii lui Iehova în închisoare. Am decis să mă duc și eu. În perioada aceea, se analiza cartea biblică Revelația, sau Apocalipsa. Deși nu înțelegeam prea multe, mi-am dat seama că tot ce se preda era din Biblie.

 Când Martorii s-au oferit să studieze Biblia cu mine, am acceptat bucuros. Pentru prima oară în viață, am aflat despre promisiunea Bibliei referitoare la un paradis pământesc. (Isaia 35:5-8) Mi-a fost clar că, pentru a-i plăcea lui Dumnezeu, trebuia să fac schimbări majore în viață. Am înțeles că Iehova Dumnezeu nu le va permite oamenilor cu vicii ca ale mele să ajungă în Paradis. (1 Corinteni 6:9, 10) Prin urmare, am hotărât să-mi țin sub control firea, să mă las de fumat, să nu mai consum alcool în exces și să nu mai folosesc droguri.

 În 1999, înainte să-mi termin de executat pedeapsa, autoritățile m-au transferat într-un lagăr de imigranți. Timp de mai bine de un an, am pierdut legătura cu Martorii. Dar am fost hotărât să fac în continuare schimbări. În 2000, guvernul american mi-a anulat permisul de ședere în țară și am fost deportat în Tonga.

 Ajuns în Tonga, i-am căutat numaidecât pe Martorii lui Iehova și am reluat studiul Bibliei. Iubeam ceea ce învățam și am fost impresionat când am văzut că Martorii de pe insulă își bazau toate învățăturile pe Biblie, exact ca Martorii din Statele Unite.

 Tata era bine cunoscut în comunitate întrucât avea o poziție înaltă în biserica lui. La început, familia mea a fost nedumerită și chiar supărată pentru că aveam legături cu Martorii lui Iehova. Ulterior însă, părinții au fost încântați văzând că principiile biblice mă ajutau să-mi pun în ordine viața.

 Una dintre cele mai grele încercări a fost să renunț la kava, o băutură cu efect sedativ făcută din rădăcinile arborelui de piper, consumată în exces în țara mea. Mulți tongani pierd ore întregi în fiecare săptămână bând kava. Întors în țara natală, am început să merg la un club de kava aproape în fiecare seară și să consum această băutură până când ajungeam pe punctul de a-mi pierde cunoștința. O parte a problemei erau prietenii mei, care nu apreciau deloc normele biblice. În cele din urmă, am fost ajutat să înțeleg că obiceiurile mele îl supărau pe Dumnezeu. Am făcut schimbări ca să mă pot bucura de aprobarea și de binecuvântarea lui Dumnezeu.

 Apoi, am început să asist la toate întrunirile Martorilor lui Iehova. Făcându-mi prieteni dintre cei care se străduiesc să-i fie plăcuți lui Dumnezeu, am reușit să rezist tentațiilor. În 2002, m-am botezat ca Martor al lui Iehova.

 Am beneficiat de răbdarea lui Dumnezeu, exact așa cum se spune în Biblie: „Iehova . . . este răbdător cu voi, fiindcă nu dorește ca vreunul să fie distrus, ci dorește ca toți să ajungă la căință”. (2 Petru 3:9) În mod sigur, el ar fi putut pune capăt de mult timp acestui sistem corupt, dar l-a permis pentru ca oameni ca mine să poată lega o relație de prietenie cu el. Îmi place ideea că el mă folosește ca să-i ajut pe alții să facă la fel.

 Cu ajutorul lui Iehova, am reușit să preiau controlul asupra vieții mele. Nu mai fur de la alții ca să-mi alimentez un viciu. Dimpotrivă, mă străduiesc să-i ajut pe semenii mei să devină și ei prieteni cu Iehova. În rândul Martorilor lui Iehova am cunoscut-o pe draga mea soție, Tea. Împreună cu băiețelul nostru, avem o viață de familie foarte fericită. În plus, îi ajutăm pe alții să afle despre speranța biblică referitoare la viața veșnică într-un paradis.