Rachel, care acum trăiește în Republica Dominicană, povestește: „M-am născut într-o familie de Martori ai lui Iehova. Din păcate însă, când aveam șapte ani, tata a părăsit adevărul și a devenit un împotrivitor violent. A făcut tot ce a putut ca să mă împiedice să-i slujesc lui Iehova. Uneori, a încercat «să mă cumpere» oferindu-mi tot felul de cadouri: un telefon, o excursie la Disneyland, până și un card de credit. Alteori, a încercat «să mi-l scoată pe Iehova din cap» chiar luându-mă la pumni. Îmi zicea că, dacă n-o să pot să vorbesc sau să umblu, n-o să mă mai duc la întruniri. Dar n-a funcționat. Am fost mereu hotărâtă să particip la întruniri.

 Tata nu mă bătea niciodată în prezența mamei. Îmi zicea că mama ar suferi foarte mult dacă i-aș spune că mă bate. Încerca să justifice vânătăile spunând că erau de la lecțiile de arte marțiale pe care ținea neapărat să mi le dea.

 Eram prea mică și îmi era prea frică de tata ca să vorbesc cu mama. Așa că vorbeam cu Iehova. În spatele casei noastre din Maryland (SUA) era o pădure în care făceam plimbări lungi. Aici am găsit un stejar falnic în care mă urcam. Mă așezam confortabil pe o ramură și îi vorbeam lui Iehova. Îi spuneam despre sentimentele mele și despre ceea ce voiam să fac pentru el când voi fi mare, asta dacă avea să mă ajute să supraviețuiesc până atunci. Îi mai spuneam ce voi face în lumea nouă, ce familie voi avea și ce bucurie și pace voi simți când nu va mai exista durere și frică.

 De fiecare dată când tata încerca să mă îndepărteze de Dumnezeu «cumpărându-mă» sau bătându-mă, simțeam cum Iehova mă mângâia și mă întărea. Dumnezeu m-a ajutat să-i rămân loială și să fiu puternică.

 La zece ani m-am botezat și doi ani mai târziu am început pionieratul. Tata nu a știut nici de botez, nici de pionierat. Dar când a aflat, m-a lovit cu pumnul atât de tare, încât mi-a dislocat mandibula.

 Unii îmi spuneau că eram prea mică pentru a face pionierat și își făceau griji că nu înțelegeam importanța deciziei mele. Vedeam că mulți tineri Martori din zona mea nu făceau prea multe pentru Iehova. O țineau doar în petreceri și se distrau tot timpul, iar ce făceau ei părea foarte frumos și era tentant. Uneori mă întrebam: «Oare să mă las de predicat și să mă distrez cum fac tinerii de vârsta mea?». Dar ori de câte ori îmi trecea acest gând prin minte, îi vorbeam lui Iehova despre el.

 Când aveam 15 ani, am fost contactată de o agenție de modele prestigioasă. Ei mi-au oferit un contract extrem de avantajos ca să lucrez pentru ei în Milano (Italia). Ideea de a deveni model, de a apărea în reviste și de a defila pe podiumuri purtând haine scumpe m-a flatat. Eram pionieră regulară de aproape trei ani și m-am gândit că acest job m-ar putea ajuta pe plan financiar ca să continui mult timp pionieratul. Tata ne părăsise și îmi ziceam că aș fi putut să o ajut pe mama cu banii pe care i-aș fi câștigat.

 M-am rugat cu privire la acest lucru. Am stat de vorbă cu mama, care făcea pionierat de mulți ani, și cu un bătrân de congregație iubit și respectat de mulți. Și, ca de obicei, m-am dus la stejarul meu și mi-am vărsat din nou inima înaintea lui Iehova. El mi-a răspuns la rugăciuni prin cuvintele unui verset din Biblie pe care mi l-a citit acel bătrân. Era vorba de Eclesiastul 5:4, unde se spune: ‘Când îi faci o promisiune solemnă lui Dumnezeu, împlinește-o. Împlinește promisiunea pe care o faci’. Îi promisesem lui Iehova să-i slujesc cu tot sufletul și îmi era teamă că acest loc de muncă avea să-mi dăuneze pe plan spiritual. Așa că am decis să refuz oferta.

 Ei bine, am supraviețuit și am ajuns la vârsta adultă. Acum am o viață fericită alături de soțul meu, Jaser, și de fiul nostru, Connor, care are nouă ani. Jaser este bătrân de congregație, Connor este vestitor nebotezat, iar eu slujesc în serviciul cu timp integral de aproape 27 de ani.

 Îmi amintesc cu drag de momentele când stăteam în stejarul din pădurea aflată în spatele casei noastre și îi vorbeam îndelung lui Iehova. L-am implorat să mă ajute, iar el a făcut-o într-un mod extraordinar. M-a întărit, m-a alinat și m-a îndrumat. De-a lungul vieții, Iehova mi-a arătat de nenumărate ori ce tată minunat este el. Sunt fericită că am ales să-i slujesc cu toată inima. Nu puteam face o alegere mai înțeleaptă”.