„N-am cuvinte să descriu bucuria pe care am simțit-o slujind într-un teritoriu cu necesitate!”, mărturisește Joshua, care locuiește în Statele Unite, dar a slujit o perioadă în Guyana. Mulți Martori care au predicat în acest teritoriu roditor din America de Sud simt aceeași bucurie. a Ce lecții practice putem învăța de la cei care slujesc unde este nevoia mai mare? Dacă dorești să slujești în altă țară, cum te poate ajuta experiența altora să te pregătești?

 Înainte de a se muta în Guyana, un frate pe nume Linel a predicat în teritorii rar lucrate din Statele Unite, țara sa natală. El își amintește: „Am făcut parte dintr-un grup de 20 de vestitori trimiși într-o zonă rurală din West Virginia. Experiențele pe care le-am avut în predicare și prieteniile pe care le-am legat în cele două săptămâni petrecute acolo mi-au schimbat viața! Am devenit și mai hotărât să fac tot ce pot în serviciul lui Iehova”.

 După ce s-au gândit cu seriozitate la posibilitatea de a sluji în altă țară, Garth și Erica, un cuplu căsătorit, au ales Guyana. De ce? Erica explică: „Eu și soțul meu cunoșteam un cuplu care se mutase în Guyana. Entuziasmul și iubirea lor pentru activitatea de acolo ne-au determinat și pe noi să ne mutăm”. Erica și Garth au slujit trei ani în această „repartiție îndrăgită”, cum au numit-o ei. Garth spune: „Am gustat din serviciul în altă țară și am văzut că este bun”. Mai târziu, el și soția lui au urmat cursurile Școlii Galaad, iar acum slujesc în Bolivia.

 Biblia ne îndeamnă să ducem o viață simplă. (Evrei 13:5) Ea ne sfătuiește și ‘să calculăm cheltuiala’ când trebuie să luăm decizii importante, cum ar fi mutarea în altă țară. (Luca 14:26-33) Garth scrie: „Înainte de a pleca în Guyana, eu și Erica a trebuit să ne simplificăm viața. Ne-am vândut afacerea, casa și toate lucrurile pe care nu le foloseam. Am avut nevoie de câțiva ani pentru a pune totul la punct. În acest timp, ne-am menținut vie dorința de a sluji în Guyana concentrându-ne la obiectivul nostru și vizitând țara în fiecare an”.

 Alt aspect ce trebuie luat în considerare este asigurarea unui venit. În țările în care legislația permite, slujitorii din teritoriile cu necesitate pot munci în zona în care locuiesc. Unii fac aceeași muncă pe care o făceau în țara natală, lucrând de acasă la calculator. Alții aleg să se întrețină întorcându-se în țara natală pentru scurte perioade de timp. De exemplu, Sinead și Paul obișnuiau să revină o dată pe an în Irlanda pentru a munci. Astfel, au reușit să slujească în Guyana 18 ani, șapte dintre aceștia după nașterea fiicei lor.

 În Psalmul 37:5 se spune: „Încredințează-i lui Iehova calea ta și bizuie-te pe el, iar el va acționa”. Christopher și Lorissa, din Statele Unite, s-au rugat cu regularitate cu privire la obiectivul lor de a sluji în altă țară. La închinarea în familie, s-au gândit și ce trebuiau să facă pentru ca mutarea să fie o reușită, întocmind o listă cu avantaje și dezavantaje. Pentru a nu fi nevoiți să învețe o limbă străină, ei au ales să se mute în Guyana, unde limba oficială este engleza.

 Apoi, Christopher și Lorissa au acționat în armonie cu principiul din Proverbele 15:22: „Planurile eșuează unde nu există o discuție confidențială, dar se împlinesc când sunt mulți sfătuitori”. Ei au trimis o scrisoare filialei care coordonează activitatea din Guyana b, prin care s-au pus la dispoziție și au dat câteva detalii privind situația lor. Totodată, au cerut informații despre serviciile medicale disponibile în țară, dar și despre clima și obiceiurile locale. Filiala le-a răspuns la întrebări și i-a pus în legătură cu corpul de bătrâni al unei congregații din zona în care aveau să se mute.

 Linel, menționat anterior, este acum supraveghetor de circumscripție în Guyana. Înainte să se mute acolo, și el a aplicat principiul din Proverbele 15:22. El își amintește: „Am pus bani deoparte pentru mutare. Am discutat și cu alți vestitori care slujiseră într-o țară străină. Am vorbit despre acest obiectiv cu familia mea, cu bătrânii din congregație și cu supraveghetorul de circumscripție. Am citit tot ce am găsit în publicațiile noastre despre serviciul în teritorii cu necesitate”.

 Mulți au constatat că, înainte să se mute, este înțelept să viziteze țara în care doresc să slujească. Iată ce afirmă Joseph și Christina: „Când am mers prima oară în Guyana, am stat trei luni. În această perioadă am văzut cum e viața acolo. Apoi, ne-am întors acasă, am făcut demersurile necesare și ne-am mutat”.

 Cei care slujesc într-un teritoriu cu necesitate trebuie să aibă spirit de sacrificiu și să fie dispuși să se adapteze la condițiile și la obiceiurile locale. De exemplu, cei care se mută din regiuni mai reci la tropice constată adesea că aici există tot felul de insecte. Joshua, citat înainte, spune: „Nu eram obișnuit cu atâtea insecte. În Guyana, toate păreau uriașe! Treptat însă, nu m-au mai deranjat atât de mult. În plus, am descoperit că pot ține insectele la distanță păstrând curățenia în casă. Asta însemna să nu las vase murdare, să nu țin gunoiul înăuntru și să fac curat cu regularitate”.

 A te adapta la condițiile dintr-o țară străină poate presupune și a te obișnui cu noi feluri de mâncare și a învăța să le gătești. Joshua își amintește: „Eu și colegul meu de cameră îi rugam pe frați să ne învețe să gătim cu ingrediente locale. După ce învățam să pregătim un nou fel de mâncare, invitam câțiva frați la masă. Astfel, aveam ocazia de a-i cunoaște mai bine pe cei din congregație și de a lega prietenii”.

 Iată ce își amintesc Paul și Kathleen despre obiceiurile locale: „La tropice, a trebuit să ne adaptăm la noi reguli vestimentare și de etichetă. A trebuit să fim umili și să facem schimbări, respectând totodată principiile Bibliei. Deoarece ne-am adaptat la cultura locală, ne-am apropiat mai mult de congregație și de oamenii din teritoriu”.

 Cuvintele lui Joseph și ale Christinei descriu sentimentele multor frați care slujesc în teritorii cu necesitate: „Binecuvântările depășesc cu mult dificultățile. Întrucât am ieșit din zona noastră de confort, ne-am reevaluat prioritățile. Nu mai punem atâta preț pe lucruri pe care altădată le consideram importante. Această experiență ne-a motivat să continuăm să facem tot ce putem în serviciul lui Iehova. Am devenit cu adevărat mulțumiți și fericiți”.

 Erica, amintită anterior, spune: „Slujind într-un teritoriu cu necesitate, eu și soțul meu am învățat ce înseamnă să ne punem încrederea în Iehova. Am simțit ajutorul lui mai mult ca oricând. Trecând împreună prin situații noi, ne-am apropiat mai mult unul de celălalt”.