În fiecare lună, judecători din Coreea de Sud se confruntă cu o situație tipică: un tânăr se identifică în instanță drept obiector de conștiință și, indiferent de situația personală, judecătorul pronunță aceeași sentință, 18 luni de închisoare. În decizia sa privind un obiector de conștiință, judecătorul Young-sik Kim a declarat: „Judecătorii nu consideră nici pe departe că «pedepsesc infractori» când au de a face cu obiectori de conștiință”. Profund tulburat de această situație, el a pus sub semnul întrebării aplicabilitatea legii privind eschivarea de la încorporare în cazul obiectorilor de conștiință.

Coreea de Sud refuză să recunoască dreptul la obiecția de conștiință privind serviciul militar și încă nu a luat măsuri în vederea implementării unui serviciu civil alternativ. Judecătorii din Coreea de Sud se lovesc constant de această dilemă și se văd obligați să-i condamne pe obiectorii de conștiință ca pe niște infractori. Totodată, judecătorii știu că Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a ajuns în numeroase cazuri – în care sunt implicați 501 tineri – la concluzia că, prin urmărirea penală și condamnarea la închisoare a obiectorilor de conștiință, guvernul Coreei de Sud își încalcă angajamentele internaționale de a respecta drepturile fundamentale ale omului. Prin urmare, tot mai mulți judecători luptă împotriva propriei conștiințe când îi condamnă la închisoare pe tinerii creștini a căror conștiință nu le permite să satisfacă serviciul militar.

Până în momentul de față, șase judecători din cadrul unor curți districtuale au înaintat cazurile ce îi privesc pe obiectorii de conștiință la Curtea Constituțională a Coreei de Sud, deși Curtea Constituțională a decis în 2011 că legea referitoare la serviciul militar este constituțională. Deciziile judecătorilor vizează și aspecte practice.

• Care sunt implicațiile morale ale condamnării la închisoare a unei persoane care refuză să pună mâna pe arme din motive de conștiință?

  „Motivul principal pentru ocrotirea, prin Constituție, a libertății de conștiință ca drept fundamental este acela de a proteja, de fapt, conștiința fiecărui individ, ceea ce stă la baza valorii și a demnității umane. ... Deși decizia lor de a refuza serviciul militar nu este în armonie cu opinia majorității, e greu de spus că aceasta constituie o infracțiune antisocială sau antinațională ce trebuie sancționată fără întârziere cu închisoarea.” (Hye-won Lim, judecător la Curtea Districtuală din Suwon, 21 februarie 2013, 2012Chogi2381)

  „Stabilirea relației dintre propria persoană și alți indivizi ... [și] acordarea unei atenții deosebite «valorii existenței umane» este un proces esențial în formarea personalității unui individ. Aceasta implică și decizia de a nu lua viața nimănui, chiar și în cazul unui conflict armat. Dacă cei [care au luat] astfel de decizii sunt forțați să satisfacă serviciul militar sau să lupte și sunt condamnați fără excepție pentru refuzul de a satisface aceste cerințe, aceasta ar echivala cu încălcarea drepturilor lor și negarea identității lor. Cu siguranță, ar însemna încălcarea demnității umane.” (Young-hoon Kang, judecător la Curtea Districtuală din Seul Nord, 14 ianuarie 2013, 2012Chogi1554)

• Subminează recunoașterea dreptului la obiecția de conștiință securitatea națională?

  „Nu există dovezi concrete sau informații disponibile din care să reiasă că implementarea serviciului civil alternativ ar periclita securitatea națională ori ar submina natura egalitară a serviciului militar.” (Gwan-gu Kim, judecător la Curtea Districtuală din Changwon Masan, 9 august 2012, 2012Chogi8)

  „Nu se poate susține pe bună dreptate că securitatea națională ar fi atât de grav periclitată, încât ar fi imposibil să fie ocrotită demnitatea umană [și] valoarea tuturor cetățenilor, din cauza refuzului unei minorități, inclusiv al Martorilor lui Iehova, ... de a merge la arme și de a primi instruire militară. De fapt, inculpatul ... a refuzat deja să efectueze serviciul militar în pofida pedepsei. Dacă pretenția menționată ar fi întemeiată, securitatea națională, demnitatea umană și valoarea tuturor cetățenilor ar fi deja în mare pericol.” (Seung-yeop Lee, judecător la Curtea Districtuală din Ulsan, 27 august 2013, 2013Godan601)

• Cum poate fi soluționată această problemă?

  „Departamentul administrativ și Adunarea Națională sunt capabile și au puterea, în cazul în care Curtea Constituțională consideră că măsurile luate sunt contrare Constituției, să ia în considerare atât securitatea națională, cât și libertatea de conștiință și să emită legi care să recunoască dreptul la obiecția de conștiință privind serviciul militar și, în același timp, să consolideze securitatea națională.” (Young-sik Kim, judecător la Curtea Districtuală din Seul Sud, 9 iulie 2013, 2013Chogi641)

  „Atât timp cât serviciul civil alternativ este bine pus la punct și implementat în așa fel încât să se evite eschivarea de la încorporare sub pretextul obiecției de conștiință, nici forțele armate și nici securitatea națională nu vor avea de suferit.” (Seong-bok Lee, judecător la Curtea Districtuală din Seul Est, 20 februarie 2014, 2014Chogi30)

Acești judecători cer Curții Constituționale să ofere o soluție la dilema privind obiecția de conștiință. În momentul de față, curtea a admis spre judecare 29 de cazuri, în două dintre acestea fiind implicați 433 de bărbați.

Ce va stabili Curtea Constituțională în aceste cazuri? Va recunoaște cea mai înaltă instanță a Coreei de Sud dreptul la obiecția de conștiință privind serviciul militar, deschizând astfel calea spre o nouă legislație? Dacă da, Coreea de Sud va respecta angajamentele internaționale luate, propria Constituție și conștiința multor cetățeni și va soluționa situația tulburătoare a multor tineri închiși pe nedrept.