Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (CCPR) a condamnat guvernul Coreei de Sud pentru detenția arbitrară a obiectorilor de conștiință și pentru încălcarea dreptului lor la libertatea de conștiință. Aceasta este cea de-a cincea decizie dată de Comitet împotriva Coreei de Sud, referitoare la închiderea obiectorilor de conștiință, dar este prima decizie în care închiderea obiectorilor este declarată „arbitrară”. *

În cele patru decizii anterioare, care au vizat în total 501 obiectori de conștiință, Comitetul a găsit Coreea de Sud vinovată de încălcarea libertății de gândire, de conștiință și de religie, garantată prin articolul 18 al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (ICCPR). Cea de-a cincea decizie, pronunțată la 15 octombrie 2014 și făcută publică la 14 ianuarie 2015, care viza 50 de tineri Martori *, a mers și mai departe. Comitetul a constatat că, prin condamnarea la închisoare a acestor bărbați pentru că și-au exercitat un drept fundamental, guvernul coreean a încălcat și articolul 9 al ICCPR, care interzice detenția arbitrară și garantează dreptul la despăgubire. Potrivit Comitetului, „caracterul arbitrar ... trebuie interpretat în sens mai larg, pentru a cuprinde aspecte ce țin de incompatibilitate [și] nedreptate”. Prin urmare, concluzia Comitetului a fost că „detenția ca pedeapsă pentru exercitarea dreptului la libertatea de religie și de conștiință, garantată prin articolul 18 al Pactului”, este arbitrară.

În decizia sa, Comitetul a cerut guvernului Coreei de Sud să asigure reabilitarea judecătorească a celor 50 de Martori și să îi despăgubească în mod corespunzător. În plus, a afirmat că guvernul „are obligația de ... [a lua] măsuri legislative prin care să garanteze dreptul la obiecția de conștiință”. În decurs de 180 de zile de la emiterea deciziei, Coreea de Sud trebuie să pună la dispoziție „informații privind măsurile luate pentru implementarea actualei Opinii”.

Coreea de Sud a obiectat în repetate rânduri că nu poate implementa un program de serviciu alternativ din cauza amenințărilor la adresa securității naționale și a lipsei de consens național privind această problemă. Pentru a cincea oară, Comitetul a respins argumentele prezentate de guvern, făcând referire la poziția exprimată în Opiniile anterioare, adoptate în 2006. Atunci, Comitetul a afirmat că statul sud-coreean „nu a reușit să demonstreze care ar fi dezavantajul dacă ar respecta în mod deplin drepturile obiectorilor de conștiință”. În problema coeziunii sociale și a echitabilității, Comitetul a considerat că „respectul Statului față de convingerile și practicile bazate pe conștiință este în sine un factor esențial în garantarea coeziunii și a stabilității unei societăți pluraliste”. Prin urmare, Comitetul își menține punctul de vedere: Coreea de Sud nu are niciun temei pentru închiderea obiectorilor de conștiință.

Deși a devenit stat-semnatar al ICCPR în 1990, Coreea de Sud a refuzat în repetate rânduri să-și respecte obligațiile prevăzute în acest tratat care îi vizează pe obiectorii de conștiință. De fapt, autoritățile coreene continuă să arunce în închisoare sute de tineri Martori în fiecare an. Comitetul Națiunilor Unite privind Drepturile Omului a luat poziție de multe ori în favoarea obiectorilor de conștiință din Coreea de Sud. Doar timpul va spune dacă guvernul sud-coreean va reacționa în fața presiunilor crescânde din partea comunității internaționale punând capăt detenției arbitrare și adoptând o legislație care să respecte conștiința cetățenilor săi.