Salt la conţinut

9 MAI 2016
COREEA DE SUD

Va ocroti Coreea de Sud libertatea de conștiință?

Va ocroti Coreea de Sud libertatea de conștiință?

Seon-hyeok Kim se confruntă cu una dintre cele mai mari dificultăți din viața sa. La începutul anului 2015, acest soț și tată în vârstă de 28 de ani a fost citat în instanță sub acuzația penală de sustragere de la serviciul militar ca obiector de conștiință. În armonie cu standardele internaționale, Curtea Districtuală din Gwangju l-a achitat. Această decizie constituie o excepție în Coreea de Sud, unde, de zeci de ani, mii de obiectori de conștiință sunt condamnați și închiși. Instanța de apel însă a schimbat în tot decizia și l-a condamnat pe dl Kim la 18 luni de închisoare. Recursul lui urmează a fi analizat de Curtea Supremă a Coreei de Sud.

În ultimii ani, în Coreea de Sud s-au înregistrat din ce în ce mai multe dezacorduri generate de refuzul de a recunoaște dreptul la obiecția de conștiință. Deciziile judecătorilor care, dând dovadă de curaj, au susținut standardele internaționale în această privință au fost anulate de instanțele superioare.

O instanță susține dreptul la libertate de conștiință

La 12 mai 2015, dl Chang-seok Choi, judecător la Curtea Districtuală din Gwangju, l-a achitat pe dl Kim de acuzația de sustragere de la serviciul militar susținând că acesta nu-și neglijează datoria față de țară. El a recunoscut că dl Kim, Martor al lui Iehova, este un om foarte religios, ale cărui convingeri morale nu-i permit să satisfacă serviciul militar. Judecătorul a menționat că dl Kim este dispus să înfăptuiască un serviciu civil alternativ, care nu are legătură cu armata. *

În decizia dată, judecătorul Choi a mai precizat că dl Kim și-a exercitat dreptul la libertatea de conștiință când a refuzat serviciul militar și că „libertatea de conștiință ar trebui ocrotită cu orice preț”. Dând dovadă de curaj, judecătorul Choi a respectat valorile morale ale dlui Kim. Decizia sa, deși în dezacord cu jurisprudența națională, a fost în conformitate cu normele internaționale privind obiectorii de conștiință.

„Libertatea de conștiință ar trebui ocrotită cu orice preț, iar acest lucru se poate înfăptui într-un mod relativ simplu, fără a compromite datoria cetățeanului de a-și apăra țara.” (Chang-seok Choi, judecător la Curtea Districtuală din Gwangju)

În cinci decizii separate, ce vizau peste 500 de plângeri, Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (CCPR) a condamnat Coreea de Sud pentru pedepsirea obiectorilor de conștiință. Într-o decizie recentă, CCPR a concluzionat că închiderea acestora constituie detenție arbitrară conform articolului 9 al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (ICCPR). * CCPR și alte organisme internaționale au cerut Coreei de Sud să adopte o lege care să reglementeze serviciul civil alternativ pentru obiectorii de conștiință. Deși în 1990 Coreea de Sud a ratificat ICCPR și Primul protocol facultativ al acestuia, ea a refuzat să ia măsurile necesare pentru a implementa aceste decizii.

Vinovat sau nevinovat?

Procurorul a cerut instanței de apel să anuleze decizia de achitare a dlui Kim, susținând că refuzul acestuia de a satisface serviciul militar în baza conștiinței sale pune în pericol securitatea națională. * La 26 noiembrie 2015, instanța de apel a schimbat în tot decizia primei instanțe, care îl declarase nevinovat pe dl Kim, și l-a condamnat pe acesta la 18 luni de închisoare pentru „sustragere” de la serviciul militar.

Deși instanța de apel cunoștea deciziile CCPR, aceasta a susținut că, în cazul de față, autoritatea instanțelor sud-coreene e mai presus de legislația internațională. Dl Kim a făcut imediat recurs la Curtea Supremă și a depus o plângere în regim de urgență la Grupul de lucru ONU privind detenția arbitrară. * El așteaptă rezultatul ambelor acțiuni.

Curtea Supremă și Curtea Constituțională au refuzat în mod sistematic să recunoască drepturile obiectorilor de conștiință. În 2004, precum și în 2011, Curtea Constituțională a decis că legea referitoare la serviciul militar este constituțională. Curtea Constituțională analizează pentru a treia oară constituționalitatea acestei legi și va emite în curând o decizie.

Din 1953 încoace, Coreea de Sud a condamnat la închisoare peste 18 000 de Martori ai lui Iehova pentru că au refuzat să satisfacă serviciul militar.

Va recunoaște în sfârșit Coreea de Sud standardele internaționale?

Dacă Curtea Supremă respinge recursul dlui Kim, acesta va fi închis. El este îngrijorat că cele 18 luni de închisoare îi vor afecta grav familia pe plan emoțional și financiar. Soția sa va trebui să întrețină singură familia și în același timp să aibă grijă de cei doi copii mici. După eliberarea din închisoare, dlui Kim îi va fi foarte greu să-și găsească un loc de muncă din cauza cazierului judiciar.

Martorii lui Iehova apreciază faptul că guverne din întreaga lume recunosc ca standard internațional dreptul la obiecția de conștiință. La fel ca Seon-hyeok Kim, Martorii lui Iehova din Coreea de Sud așteaptă ca instanțele să ia o hotărâre în această privință. Vor susține Curtea Supremă și Curtea Constituțională standardele internaționale pe care guvernul sud-coreean s-a angajat să le respecte? Va garanta Coreea de Sud dreptul la obiecția de conștiință ca drept fundamental al cetățenilor ei?

^ par. 5 În 2015, Curtea Districtuală din Gwangju a dat verdictul „Nevinovat” în cauza ce îi viza pe alți trei Martori. De asemenea, Curtea Districtuală din Suwon a achitat doi Martori de acuzația de sustragere de la îndeplinirea serviciului militar.

^ par. 7 Comitetul pentru Drepturile Omului, Opinii, Young-kwan Kim și alții împotriva Republicii Coreea, Comunicare nr. 2179/2012, U.N. Doc. CCPR/C/112/D/2179/2012 (15 octombrie 2014).

^ par. 9 Procurorul a susținut că refuzul de a satisface stagiul militar în baza obiecției de conștiință va avea un efect negativ asupra securității naționale. Alți specialiști în domeniul legal însă nu sunt de acord cu acest punct de vedere. De exemplu, judecătorul Gwan-gu Kim de la Curtea Districtuală din Changwon Masan a afirmat: „Nu există dovezi concrete sau informații disponibile din care să reiasă că implementarea serviciului civil alternativ ar periclita securitatea națională”.

^ par. 10 Grupul de lucru constituie un organism la care se poate apela în cazul în care motivul arestului – și perioada de detenție aferentă – îl constituie exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale garantate de legislația internațională privitoare la drepturile omului.