După cum s-a anunțat într-o știre de pe jw.org și într-un articol publicat în The New York Times, Muzeul de Istorie Militară al Bundeswehrului din Dresda (Germania) refuză să renunțe la arhiva surorii Annemarie Kusserow, trecând astfel peste dorința ei exprimată în testament. Dar, întrucât există noi probe care vin în sprijinul Martorilor lui Iehova, organizația noastră a intentat o nouă acțiune în instanță împotriva muzeului.

Mai bine de șapte ani, Martorii lui Iehova au încercat să ajungă la o înțelegere pe cale amiabilă cu muzeul pentru a intra în posesia arhivei, însă fără niciun rezultat. Apoi, organizația noastră s-a adresat instanței. Din păcate, plângerea ne-a fost respinsă în 2021, pe motiv că muzeul a achiziționat arhiva cu bună credință.

Când avea 26 de ani, Annemarie a început să alcătuiască cu meticulozitate această arhivă adunând materiale ce aveau legătură cu Martorii lui Iehova din timpul Holocaustului. Ea a avut grijă de arhivă, uneori chiar cu riscul vieții, peste 65 de ani, până la moartea ei, survenită în 2005. Arhiva, pe care a păstrat-o pentru generațiile viitoare și, în special, pentru colaboratorii ei în credință, este recunoscută la nivel internațional drept o comoară cu valoare istorică.

Annemarie a întocmit această arhivă din dorința sinceră ca un număr cât mai mare de oameni, Martori ai lui Iehova și nu numai, să învețe din exemplul de fidelitate al familiei ei. Pentru a se asigura de acest lucru, ea a decis ca singurul moștenitor al arhivei să fie comunitatea religioasă a Martorilor lui Iehova. În prezent, dorința ei nu este respectată.

Annemarie, împreună cu patru dintre frații ei, a apărut în documentarul britanic din 1991, intitulat Triunghiurile violete. Filmul a adus în prim-plan experiența familiei Kusserow pentru a prezenta modul în care au fost persecutați Martorii lui Iehova sub regimul nazist deoarece au refuzat să renunțe la credința lor și să-i jure credință lui Hitler. Annemarie apare în documentar cu documentele și fotografiile ei valoroase.

Într-un interviu luat cu puțin timp înainte de moartea sa, Annemarie a relatat cum a fost arestată de Gestapo în apartamentul ei și cum era să piardă articole prețioase din arhivă. Ea a povestit: „Aveam în holul de la intrare o servietă, în care pusesem scrisori și toate celelalte documente”. Ea umpluse servieta cu mere, sperând să-i descurajeze astfel pe ofițeri să caute în ea. În cazul în care planul nu i-ar fi reușit, Annemarie s-a gândit că ‘așa măcar o să aibă ce să mănânce în închisoare’. Din fericire, planul ei a funcționat.

La scurt timp după moartea lui Annemarie, arhiva a dispărut din casa ei. Mai târziu, s-a aflat că unul dintre frații lui Annemarie, care nu mai era Martor al lui Iehova, a vândut muzeului arhiva. Dar Annemarie nu-l autorizase pe fratele ei să facă acest lucru. Între timp, el a murit.

Membrii rămași în viață ai familiei Kusserow, care cunoșteau foarte bine dorința lui Annemarie exprimată în testament, au fost șocați când instanța s-a pronunțat în favoarea muzeului. De atunci, familia, prietenii și alți Martori ai lui Iehova persecutați sub regimul nazist au scris sute de scrisori către muzeu și către Ministerul Apărării, de care aparține muzeul, cerând ca arhiva să fie dată Martorilor lui Iehova, conform dorinței lui Annemarie.

Printre cele mai impresionante documente din arhivă este o scrisoare de rămas-bun a lui Wilhelm, fratele lui Annemarie, în care sunt consemnate ultimele sale cuvinte adresate familiei, datată 26 aprilie 1940. Fiind Martor al lui Iehova, el a refuzat să efectueze serviciul militar. Din cauza obiecției sale de conștiință, naziștii l-au condamnat la moarte.

În scrisoare, el spunea: „Dragi părinți, frați și surori, știți cu toții cât de mult însemnați pentru mine, fapt care îmi revine în minte ori de câte ori privesc fotografia familiei noastre. La noi acasă era întotdeauna atâta armonie! Totuși, mai presus de orice, trebuie să-l iubim pe Dumnezeu, așa cum ne-a poruncit Conducătorul nostru, Isus Cristos. Dacă îi susținem cauza, el ne va răsplăti”. Wilhelm a fost împușcat în dimineața zilei de 27 aprilie la vârsta de 25 de ani.

Părinții lui Annemarie, Franz și Hilda Kusserow, au avut 11 copii. Asemenea lui Wilhelm, Franz și fiii mai mari au fost închiși pentru că au refuzat să participe la război. Copiii mai mici au refuzat să rostească salutul „Heil Hitler” și, ca urmare, au fost despărțiți de părinții lor și trimiși la școli de corecție, iar ulterior dați spre adopție.

Când Wolfgang, unul dintre fiii mai mici ai familiei, a fost adus înaintea unui tribunal militar, el a spus plin de curaj: „Am fost crescut într-o familie de Martori ai lui Iehova și instruit potrivit cuvântului lui Dumnezeu, ce se găsește în Sfintele Scripturi. Cea mai mare și mai sfântă poruncă pe care a dat-o el omenirii este: «Să-l iubești pe Dumnezeul tău mai presus de orice și pe aproapele tău ca pe tine însuți». Altă poruncă spune: «Să nu ucizi». Oare Creatorul nostru a pus să se scrie toate aceste lucruri pentru copaci?”.

La 28 martie 1942, Wolfgang, care avea 20 de ani, a fost executat prin ghilotinare.

Annemarie și familia ei au plătit un preț mare pentru credința lor și pentru că au refuzat cu fermitate să susțină regimul nazist, unii dându-și chiar viața deoarece n-au vrut să verse sânge. În total, familia Kusserow a petrecut 47 de ani în închisoare.

Arhiva păstrează vie credința remarcabilă a acestei familii. Materialele ilustrează în mod elocvent câtă putere poate insufla credința în fața unor persecuții crunte și chiar a morții. Această temă centrală a arhivei poate fi pe deplin înțeleasă și prețuită doar la muzeele Martorilor lui Iehova.

În octombrie 2022, Paul Gerhard Kusserow, singurul fiu rămas în viață din familie, a murit. El sperase să vadă ziua în care muzeul militar avea să respecte dorința surorii lui, idee pe care o susținuse în mod public până la moartea sa. El explica: „Frații mei au murit fiindcă au refuzat să efectueze serviciul militar. De aceea, nu consider că este potrivit ca, din toate locurile posibile, această moștenire să fie păstrată într-un muzeu militar”.

Martorii lui Iehova sunt întru totul de acord cu afirmația sa. Este o nedreptate morală gravă ca muzeul să treacă cu vederea dorința clar exprimată a lui Annemarie. Voința familiei Kusserow a fost încălcată în trecut în Germania nazistă și este încălcată și acum în Germania modernă.

Din nefericire, nici arhiva nu este apreciată la justa ei valoare. Dintre cele peste 1 000 de piese ce o compun, doar 6 sunt expuse, celelalte fiind în depozitul muzeului, unde nu sunt de niciun folos publicului larg.

Ne rugăm ca, în cele din urmă, instanța să le ofere arhiva Martorilor lui Iehova, care sunt îndreptățiți din punct de vedere legal, dar și moral, să intre în posesia ei. (Luca 18:7)