Pentru trei elevi dintr-un orășel din statul Kerala (sud-vestul Indiei), ziua de 8 iulie 1985 a început ca oricare altă zi de școală. De data aceasta însă, directoarea școlii a ordonat intonarea în clase a imnului național, „Jana Gana Mana”. Li s-a cerut tuturor să se ridice în picioare și să cânte. Dar Bijoe, care avea 15 ani, și surorile lui mai mici, Binu Mol (13 ani) și Bindu (10 ani), nu au făcut aceasta. Ca Martori ai lui Iehova, conștiința nu le-a permis să cânte, deoarece credeau cu sinceritate că aceasta ar fi constituit o formă de idolatrie și un act de infidelitate față de Dumnezeul lor, Iehova.

V. J. Emmanuel, tatăl copiilor, a vorbit cu directoarea școlii și cu alți profesori, aceștia fiind toți de acord să le permită copiilor să frecventeze școala fără a fi nevoiți să intoneze imnul. Însă un angajat al școlii a auzit conversația și a adus problema la cunoștința autorităților. Chestiunea a ajuns în cele din urmă în atenția unui membru al Adunării Legislative, care a adus-o în discuție în plen, considerând că purtarea copiilor era nepatriotică. La scurt timp, un inspector școlar i-a cerut directoarei să-i exmatriculeze pe copii dacă aceștia refuzau în continuare să intoneze imnul național. Dl Emmanuel a încercat în zadar să convingă autoritățile școlare să îi reprimească pe copii la școală. El a înaintat o cerere scrisă la Înalta Curte din Kerala. După ce instanța a decis împotriva lui, dl Emmanuel a făcut recurs la Curtea Supremă a Indiei.

La 11 august 1986, Curtea Supremă a anulat decizia Înaltei Curți din Kerala în cauza Bijoe Emmanuel împotriva Statului Kerala. Curtea a stabilit că exmatricularea elevilor în baza „credinței lor religioase și a conștiinței lor” constituia o încălcare a Constituției Indiei. Judecătorul Chinnappa Reddy a afirmat: „Nu există nicio prevedere a legii ... care să oblige o persoană să cânte”. Curtea a precizat că dreptul la libertatea de exprimare și de expresie include dreptul de a tăcea și că elevii au arătat respect față de intonarea imnului ridicându-se în picioare. Curtea a cerut autorităților școlare să îi reprimească pe copii la școală.

Judecătorul Reddy a precizat: „Ei [Martorii lui Iehova] nu cântă imnul național nicăieri în lume, indiferent care ar fi acesta: «Jana Gana Mana» al Indiei, «God save the Queen» al Marii Britanii, «The Star-Spangled Banner» al Statelor Unite și așa mai departe ... Ei refuză să cânte în baza convingerii lor sincere și a religiei lor, care nu le permite să ia parte la niciun ritual, cu excepția rugăciunilor adresate lui Iehova, Dumnezeul lor”.

Cauza Bijoe Emmanuel împotriva Statului Kerala este semnificativă deoarece confirmă că nimeni nu poate fi obligat prin lege să își încalce convingerile religioase și conștiința. Deși a recunoscut că drepturile fundamentale nu sunt absolute, fiind tributare ordinii publice, normelor morale și sănătății, curtea a limitat dreptul Statului de a impune cetățenilor restricții arbitrare și nerezonabile. În decizie se preciza: „A obliga un elev să ia parte la intonarea imnului național neținând cont de obiecția sa de conștiință pe motive religioase ... contravine flagrant drepturilor garantate prin Articolul 19(1)(a) și Articolul 25(1) [din Constituția Indiei]”.

Decizia ocrotește și libertățile constituționale ale minorităților. Curtea a mai precizat: „Dovada supremă a democrației autentice rezidă în capacitatea de a oferi chiar și unei minorități neînsemnate posibilitatea de a-și găsi identitatea în sfera prevederilor Constituției acelei țări”. Judecătorul Reddy a adăugat: „Părerile și reacțiile noastre personale nu au nicio relevanță. Dacă o convingere este respectată cu sinceritate și în baza conștiinței, ea intră sub incidența Articolului 25 [al Constituției]”.

Cauza Bijoe Emmanuel împotriva Statului Kerala a fost amplu mediatizată și discutată în Parlament. Decizia face parte din programa facultăților de drept, fiind predată la cursurile de drept constituțional. Reviste juridice și articole de ziar fac și în prezent referire la acest caz celebru, menționându-l ca precedent pentru toleranță în India. Decizia a contribuit considerabil la definirea libertății religioase într-o societate pluralistă și la ocrotirea libertății de exprimare și de expresie în această țară.

La vremea respectivă, familia Emmanuel a fost supusă ridiculizărilor, presiunilor din partea autorităților și chiar amenințărilor cu moartea. Membrii ei însă nu regretă că au ținut ferm la convingerile lor religioase. Bindu, una dintre fiice, care în prezent este căsătorită și are propriul copil, relatează: „Spre surprinderea mea, am întâlnit un avocat care a studiat cazul meu la facultate. El și-a exprimat aprecierea pentru bătălia juridică pe care au dus-o Martorii lui Iehova pentru stabilirea drepturilor omului”.

V. J. Emmanuel mărturisește: „De curând, m-am întâlnit întâmplător cu K. T. Thomas, judecător la Curtea Supremă, în prezent ieșit la pensie. Când a aflat că sunt tatăl celor trei copii implicați în cazul cu imnul național, m-a felicitat și mi-a spus că aduce în discuție acest caz ori de câte ori are ocazia să se adreseze unui grup de avocați, întrucât consideră că acesta a reprezentat o victorie istorică privind drepturile omului”.

La aproape 30 de ani de la decizie, cauza Bijoe Emmanuel împotriva Statului Kerala rămâne unul dintre pilonii libertății de exprimare în India. Martorii lui Iehova se bucură că au putut contribui la asigurarea libertăților constituționale pentru toți cetățenii Indiei.