La 7 martie 2022, se împlinesc 75 de ani de când Martorii lui Iehova au fost recunoscuți oficial în Noua Zeelandă. La 7 martie 1947, frații Nathan Knorr, Milton Henschel și Charles Clayton, primul absolvent al Școlii Galaad trimis în Noua Zeelandă, au mers la Parlamentul Noii Zeelande, unde au primit documentele prin care Martorii lui Iehova au fost recunoscuți oficial. În prezent, lucrarea de predicare continuă să progreseze în această țară, în care slujesc aproximativ 14 500 de vestitori.

Mesajul despre Regat a fost predicat pentru prima oară în Noua Zeelandă în 1898. De atunci, numărul vestitorilor a crescut în mod constant. Biserica Catolică a început să-i întoarcă pe oameni împotriva Martorilor lui Iehova, deranjată fiind de faptul că publicațiile noastre îi învățau adevărul biblic. La 24 octombrie 1940, guvernul ne-a interzis activitatea. Însă, la 8 mai 1941, Parlamentul a aprobat modificarea deciziei de interzicere a activității, astfel că fraților li s-a permis să țină întruniri și să participe la lucrarea de predicare. Cu toate acestea, ei nu puteau folosi publicațiile noastre, ci doar Biblia. La 29 martie 1945, interdicția a fost anulată, iar numărul Martorilor a început din nou să crească. După doar doi ani, numărul vestitorilor crescuse cu 40%, înregistrându-se un record de 659 de frați și surori care predicau vestea bună.

Fratele Knorr a hotărât să viziteze Noua Zeelandă în cadrul turneului său de serviciu în jurul lumii din 1947. Cu această ocazie a mers el la Parlament.

După ce Martorii lui Iehova au fost recunoscuți oficial, la Wellington a fost înființată o filială pentru o mai bună organizare a activității de predicare. Fratele Robert Lazenby a fost primul serv de filială.

Cu privire la noua filială și la numărul tot mai mare de vestitori, fratele Knorr a scris mai târziu într-un raport despre Noua Zeelandă: „Toți erau dornici să susțină activitățile filialei și să se supună îndrumărilor ei”.

În 8 și 9 martie 1947, frații Knorr și Henschel au ținut discursuri la un congres special găzduit de Wellington Town Hall, sesiunea de după-amiază având loc la un colegiu tehnic din apropiere. Aproape 500 de frați și surori au asistat la program.

Sora Beryl Todd, care avea pe atunci 17 ani, își amintește: „A fost cel mai mare congres la care asistasem și eram foarte încântată că fratele Knorr era în mijlocul nostru”. Fratele Clyde Canty s-a botezat în acea zi la o piscină publică din apropiere. Mai târziu, el a devenit coordonatorul filialei din Noua Zeelandă.

La 10 martie 1947, 300 de persoane s-au întrunit la Auckland ca să audieze discursurile fraților Knorr, Henschel și Lazenby. Fratele Knorr a menționat atunci că vede un potențial de creștere în Noua Zeelandă. „Sunt sigur că lucrarea se va extinde aici”, a spus el. „Perspectivele pentru acest teritoriu sunt excelente.”

Cuvintele fratelui Knorr s-au dovedit a fi adevărate. În următorii opt ani, în Noua Zeelandă, numărul de vestitori a crescut cu 18%. În 1955, existau 2 519 vestitori în țară, iar în 1989, numărul lor ajunsese la 10 000.

Îi suntem recunoscători lui Iehova pentru că i-a ajutat pe frații din Noua Zeelandă să stabilească legal vestea bună în această țară. (Filipeni 1:7)