În seara zilei de 15 noiembrie 2018, fratele Alexandr Ursu, pe atunci în vârstă de 78 de ani, a ieșit pe aleea din fața casei sale din Djankoi (Crimeea) ca să-și salute fiul, Victor. Surprins de o lumină de dincolo de poartă, Alexandr s-a îndreptat temător spre ea. Brusc a auzit o voce somându-l: „Stai pe loc! Poliția!”.

Alexandr a crezut că era o farsă jucată de niște frați. Însă și-a dat seama că nu era o glumă când un bărbat mascat l-a apucat de brațe și i le-a prins cu brutalitate la spate. Alt bărbat mascat l-a lovit cu pumnul în maxilar. Șase agenți ai Serviciului Federal de Securitate (FSB) înarmați cu mitraliere i-au percheziționat pe Alexandr și pe Victor, după care au năvălit în casă.

Soția lui, Nina, se afla în bucătărie. Un agent i-a înșfăcat dispozitivul mobil și a întrebat-o ce viziona. Agenții au căutat în casă mai multe ore publicații aflate pe lista cu materiale extremiste din Rusia, dar nu au găsit nimic.

Dragul nostru frate în vârstă nu a fost arestat. Totuși, Alexandr, ca de altfel toți Martorii din Rusia și din Crimeea, trăiește în fiecare zi cu teama că poliția poate descinde la locuința lui și îl poate aresta în orice clipă. Pentru a face față acestei realități, Alexandr meditează la bogata lui moștenire spirituală, precum și la perioada din timpul regimului sovietic, când a perseverat în pofida persecuției.

La 6 iulie 1949, când avea 9 ani, soldații sovietici au intrat cu forța în locuința familiei lui în toiul nopții. După ce au răscolit peste tot, au aruncat lucrurile în mijlocul încăperii și le-au spus să-și facă bagajul. Alexandr își amintește: „Când soldații nu erau atenți, mama a ascuns printre lucruri publicații biblice, inclusiv cartea Harfa lui Dumnezeu”. Apoi, soldații au dus întreaga familie la gară.

Plini de curaj, membrii familiei lui Alexandr și ceilalți Martori din tren au cântat cântările Regatului pe tot parcursul călătoriei lor spre Siberia, care avea să le fie noua casă. Ei s-au numărat printre miile de frați deportați în Siberia în perioada 1949-1951.

În anii ’50, frații din Siberia se întruneau în secret la ferme. Unele familii mergeau chiar și 20 km pe jos ca să asiste la întruniri.

Alexander a avut parte de o moștenire spirituală bogată. Makar, străbunicul său din partea tatălui, Maxim, bunicul său, Vladimir, unchiul său, mai exact, fratele bunicului, și Piotr, tatăl său, au fost exemple remarcabile de perseverență și de loialitate.

În 1944, tatăl său a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru că a refuzat serviciul militar. După ce a executat 3 ani din pedeapsă, el a fost trimis acasă deoarece a paralizat din cauza unei fracturi a coloanei vertebrale. Alexandr își amintește că tatăl le povestea relatări biblice despre David, Goliat și Ionatan, prietenul lui David.

Alexandr spune: „Unchiul Vladimir asculta cu regularitate emisiunile transmise de WBBR și primea publicații biblice. În acele vremuri, era ilegal să deții un aparat radio, așa că unchiul a construit un fel de buncăr subteran, unde el și persoanele interesate ascultau în siguranță emisiunile WBBR”.

Prin anii ’40, o persoană „interesată” a dezvăluit locul buncărului, iar unchiul și bunicul lui Alexandr au fost arestați și închiși în Hotin, în vestul Ucrainei, la circa 80 km de satul natal.

„Bunica mergea pe jos până la închisoare ca să-i viziteze. Ea ne spunea că, datorită credinței, și-au păstrat bucuria. Totuși, ea și-a dat seama că erau bătuți de gardieni”, povestește Alexandr. Din nefericire, unchiul și bunicul lui au murit în închisoare.

„Nici acum nu știm ce li s-a întâmplat, cum au fost tratați, cum au murit și unde au fost îngropați. Însă a fost încurajator să știm că i-au rămas fideli lui Iehova până la moarte”, spune Alexandr.

Moștenirea lui spirituală și propria experiență din Siberia l-au pregătit pe Alexandr să facă față persecuției din prezent. El explică: „Sunt obișnuit cu perchezițiile încă de mic. Iehova ne-a purtat de grijă atunci și sunt sigur că o va face mereu.

Studierea Bibliei în fiecare zi și meditarea la cele citite, asistarea cu regularitate la întruniri și discuțiile cu alți frați îmi dau forță să rezist”.

De asemenea, el citește articole despre frați care au înfruntat persecuții plini de curaj. El spune: „Am citit declarațiile finale susținute de unii frați în fața instanței. Mărturia lor curajoasă amintește de cuvintele profetice ale lui Isus: «Veți fi duși înaintea guvernatorilor și a regilor din cauza mea, ca mărturie pentru ei și pentru națiuni»”. (Matei 10:18)

Frații și surorile noastre perseverează în timp de persecuții și chiar sunt mai puternici spiritualicește grație ajutorului iubitor al lui Iehova Dumnezeu. Ei sunt dovada vie a cuvintelor lui David, scrise sub inspirație divină: „Toți cei ce se refugiază în [Iehova] se vor bucura, vor striga mereu de bucurie”. (Psalmul 5:11)