Din cauza pandemiei, pe parcursul anului de serviciu 2021, școlile pentru pionieri s-au ținut pentru prima oară prin videoconferință pe tot globul. Aprecierea pentru această măsură din partea organizației lui Iehova i-a determinat pe pionieri să facă tot posibilul ca să asiste la cursuri. Din următoarele experiențe vom vedea cum i-a ajutat Iehova pe unii pionieri să depășească obstacole dificile pentru a putea participa la școală.

Sora Mieko Yoshinari (imaginea de sus) din Japonia slujește ca pionieră regulară de 30 de ani. Deși face mari eforturi să folosească dispozitivele electronice și are probleme cu vederea, ea a fost hotărâtă să asiste la Școala pentru Pionieri prin videoconferință. Ea spune: „Mi-am pregătit comentarii făcând cercetări și scriindu-mi textul cu litere mari ca să-l pot citi ușor. Iehova m-a încurajat cu iubire și mi-a întărit credința prin intermediul Școlii pentru Pionieri”.

Sora Anita Kariuki, care locuiește în Thika, un oraș din apropiere de Nairobi (Kenya), este cosmeticiană și lucrează pe cont propriu. Pentru a putea asista la școală, ea a trebuit să-și întrerupă munca timp de o săptămână. Anita a fost îngrijorată la început, dar apoi și-a pus toată încrederea în Iehova. Ea spune: „M-am rugat lui Iehova, după care am lăsat lucrurile în mâna lui și mi-am văzut de serviciul creștin”. În weekendul dinaintea școlii, ea a câștigat suficienți bani pentru a-și acoperi majoritatea cheltuielilor. Deși mai avea nevoie de 30 de dolari, ea a participat la școală. După cursurile de miercuri, o clientă a sunat-o pe Anita ca să-și plătească datoria pe care o avea la ea. Era exact suma care îi lipsea Anitei!

Locuința surorii Laurenth Madrigales, din Yoro (Honduras), a fost inundată când uraganele Eta și Iota au lovit regiunea. În urma lor, în locuință a rămas un strat de noroi de circa 1 m. Familia ei pierduse aproape tot. Când Laurenth a primit invitația pentru școală, locuiau cu toții temporar în altă parte. Ea a fost foarte bucuroasă, dar era îngrijorată gândindu-se că nu vor termina de curățat casa până la începerea școlii. Laurenth spune: „Ne apucam de curățat la primele ore ale dimineții și lucram până noaptea târziu. Zile la rând am muncit în ritmul ăsta. Eram epuizată. Simțeam că nu mai aveam energie ca să mă pregătesc pentru școală, așa că am refuzat invitația”. Ea și-a vărsat inima înaintea lui Iehova în rugăciune. Spre surprinderea ei, cu câteva zile înainte de începerea școlii, comitetul de ajutorare în caz de dezastru a venit în sprijinul lor, ajutându-i să-și curețe locuința. Ca urmare, ea a avut timp să se pregătească și a putut participa la școală chiar de la ea de acasă.

Fratele Spencer Stash și soția lui, Alexandra, sunt pionieri regulari în Cleveland, statul Ohio (Statele Unite). Înainte de începerea școlii, tatăl lui Spencer, Robert, care era văduv, a fost internat la spital. Cei doi se gândeau că nu vor mai putea participa la școală. Însă Robert i-a încurajat să o facă. Din nefericire, cu două zile înainte ca școala să înceapă, Robert s-a stins din viață. Deși au fost distruși, Spencer și Alexandra au pierdut doar prima zi de cursuri. Rugăciunile fierbinți le-au dat forță să participe la școală. Spencer spune că s-au simțit împăcați la gândul că i-au îndeplinit dorința lui Robert. Spencer adaugă: „Așteptăm cu nerăbdare să-i spunem la înviere că am reușit să facem școala și să-i împărtășim unele idei pe care le-am învățat aici. Colegii și instructorii ne-au oferit exact sprijinul de care aveam nevoie”.

Fratele Jung Dae-sik, din Coreea de Sud, se află de 10 ani într-un azil. După un accident vascular cerebral, a rămas paralizat parțial, fiind imobilizat într-un scaun cu rotile. În trecut, a încercat să participe la Școala pentru Pionieri, dar, din cauza problemelor de sănătate, nu a reușit să meargă la cursuri mai mult de o zi. Însă când a primit invitația de a participa la școală prin videoconferință, a fost extrem de fericit. El spune: „Am fost atât de recunoscător pentru această măsură, încât nu mi-am putut reține lacrimile. N-aș fi putut face școala altfel. Sunt atât de bucuros că am putut să o fac!”.

Fratele Eddy El Bayeh și soția lui, Cherise, locuiesc în New South Wales (Australia). Cherise spune: „Aveam sentimentul că bat pasul pe loc în lucrarea de predicare. Intrasem într-o rutină și nu reușeam să-mi reînsuflețesc zelul”. Dar Școala pentru Pionieri a fost exact ce avea nevoie. Ea continuă: „Mi-am dat seama că există multe domenii în care îmi pot extinde serviciul, în pofida limitelor actuale”.

Eddy explică în ce mod s-a simțit încurajat de cursurile școlii: „A fost ca și cum însuși Suveranul universului m-ar fi luat în brațe. Am simțit că m-a bătut ușor pe umăr și mi-a spus: «Nu te lăsa! Sunt cu tine. Te iubesc și îmi pasă de tine!»”.

Multe alte școli pentru pionieri sunt planificate să se țină prin videoconferință în lunile ce urmează. Cât de încurajați suntem că Iehova continuă să-și instruiască slujitorii în pofida obstacolelor! Probabil că ne vin în minte cuvintele lui Iov: „Iată! Dumnezeu este măreț în puterea sa; care instructor este ca el?”. (Iov 36:22)

În fotografiile de mai jos sunt prezentați instructori și cursanți din alte țări care au beneficiat și ei de cursurile Școlii pentru Pionieri prin videoconferință.