La 5 dimineața, fratele Femi Durodola și soția lui, Yana, au fost treziți de soneria telefonului. Era un bătrân de congregație. Yana povestește: „Fratele ne-a zis: «Nu vreau să vă sperii. Dar trebuie să fiți gata de plecare. Armata rusă se îndreaptă spre Kiev!». În acea clipă, am simțit cum tot corpul mi se încordează”.

Cei doi sunt căsătoriți de puțin timp. Femi este nigerian, iar Yana, ucraineană. După apelul primit, ei s-au îmbrăcat, au băut ultima ceașcă de cafea în locuința lor și au citit textul zilei respective, care spunea: „Dacă vă păstrați calmul și aveți încredere, veți fi puternici”. (Isaia 30:15) Apoi, Femi s-a rugat fierbinte lui Iehova, după care și-au luat rucsacurile de urgență și au plecat lăsând totul în urmă. Au reușit să ajungă în Țările de Jos.

Se poate spune că acest scenariu s-a repetat în cazul multor frați care au decis personal să plece din Ucraina după ce, în 24 februarie 2022, Rusia a invadat această țară. În Ucraina, există aproximativ 130 000 de Martori ai lui Iehova. Până în prezent, peste 36 000 de Martori au decis să-și părăsească locuințele, dintre ei, peste 16 000 fugind în alte țări. Mulți și-au lăsat în urmă casa, locul de muncă și congregația. Pe parcursul conflictului, bărbaților ucraineni cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani nu li se permite să iasă din țară. Însă cei care sunt cetățeni ai altor țări pot pleca.

Cei care fug din țară iau trenul sau autobuzul, având doar strictul necesar cu ei. Așa începe călătoria lor extenuantă spre un loc mai sigur, uneori fără să știe care va fi destinația lor finală. Pe deplin convinși că Iehova îi va susține, ei pleacă din orașele unde se duc lupte grele, neavând siguranța că se vor mai întoarce vreodată acasă.

„Am lăsat totul în urmă. Nu am luat decât câteva lucruri. Această situație ne-a amintit că sigurul lucru care contează este relația cu Iehova”, spune Yana.

Din locuința ei din Kiev, sora Lilia Antoniuk auzea sunând fără încetare sirenele antiaeriene și exploziile bombelor. Pe străzi erau numai mașini arse și moloz de la clădiri și poduri lovite de bombe.

Lilia și Oleksandra, fiica ei de 17 ani, au decis să plece. Ele au călătorit mai multe zile într-un tren aglomerat până au ajuns în Polonia. Au avut foarte puțină hrană și au trebuit să stea în picioare ore întregi. Când au ajuns în orașul Przemyśl, din Polonia, au simțit o mare ușurare.

„Imediat ce i-am zărit pe frați cu semnul JW.ORG, am știut că totul va fi bine”, mărturisește Lilia. Ea și fiica ei au fost duse la o sală a Regatului, unde s-au încălzit, au mâncat și s-au odihnit, după care au fost cazate la locuința unor frați.

Între timp, ele au ajuns în Germania. Iată ce spune Lilia: „Am simțit grija lui Iehova, iar credința noastră s-a întărit. Îi sunt recunoscătoare lui Iehova pentru iubirea lui și pentru frații de credință care au fost gata să ne ajute în aceste momente dificile”.

Sora Anastasiia Kovaliova povestește despre atacul aerian al forțelor invadatoare asupra orașului Zaporojie. Din apartamentul ei, a văzut lumina produsă de rafalele focurilor de mitralieră și a auzit exploziile bombelor. Bombardamentele constante au fost deosebit de traumatizante pentru nepoțelul și nepoțica Anastasiiei, în vârstă de 7, respectiv 3 ani. Din acest motiv, familia a decis să plece. Anastasiia relatează: „N-am putut să luăm multe cu noi, așa că ne-au lipsit unele haine și unele lucruri. Dar frații s-au îngrijit de tot. Am avut tot ceea ce ne trebuia, ba chiar mai mult”. Ea, cumnata ei, Ania, și copiii au ajuns în Germania, trecând prin Polonia.

Sora Anastasiia Șciukina și mama ei, sora Olha Lisenko, se ascundeau în subsolul rece al micuței lor case ori de câte ori suna sirena antiaeriană. Ele sunt pioniere și slujeau în orășelul Brailiv, regiunea Vinnița, un teritoriu cu necesitate. Le-a fost greu să se decidă să plece de acolo, dar, când au văzut cât de periculoasă devenise situația, s-au hotărât să fugă. Au luat doar strictul necesar și au călătorit cu trenul două zile, dormind foarte puțin. Pentru Olha, în vârstă de 58 de ani și cu probleme de sănătate, nu a fost deloc ușor. Ele au ajuns în Rzeszów, Polonia, la ora 2.00 dimineața. Frații de credință erau acolo. Anastasiia spune: „Deși era o oră târzie, frații ne așteptau. Le suntem foarte recunoscătoare lui Iehova și fraților”.

În orașul Sumî, fratele Andrzej Chyba, cetățean polonez, și soția lui, Elizabeth, din Marea Britanie, alături de alți cinci frați, s-au adăpostit în subsolul casei unui frate. Ei auzeau cum avioanele de luptă treceau pe deasupra lansând bombe și trăgând asupra orașului. Frații au fost încurajați vizionând drama biblică „O, Iehova, . . . în tine mi-am pus încrederea!”, care prezintă relatarea despre regele Ezechia când asirienii veniseră să atace Ierusalimul.

Andrzej, care acum este în Polonia împreună cu soția sa, spune: „Frații ne-au trimis o mulțime de mesaje încurajatoare bazate pe Biblie, printre altele ne-au îndemnat să citim Psalmul 27”.

Suntem siguri că Iehova îi va binecuvânta pe frații noștri care ‘au acceptat să piardă toate lucrurile’ în timp ce așteaptă o lume fără războaie. (Filipeni 3:8)