Joi, 23 mai 2019, în timpul ședinței de judecată a apelului, lui Dennis i s-a dat ultimul cuvânt. Prezentăm în continuare transcrierea apărării prezentate de el în limba rusă în fața instanței:

„Aș dori să le mulțumesc în mod deosebit tuturor celor ce m-au ajutat și m-au sprijinit în acești doi ani de când am fost arestat.

Înainte de toate, aș vrea să-i mulțumesc soției mele, Irina, care, încă de la început, a făcut tot ce a putut ca să mă ajute și să mă susțină. S-a îngrijit de mine, mi-a adus haine, mâncare, medicamente și alte lucruri de care aveam nevoie în centrul de detenție. Prin vizitele și scrisorile pe care mi le trimitea zilnic, m-a sprijinit din punct de vedere emoțional și spiritual.

Draga mea soție, credința ta puternică, răbdarea ta îndelungă, calmul, iubirea arătată față de mine și față de adevăr, dar și optimismul tău au fost un exemplu extraordinar pentru mine. Doresc să-ți spun că te iubesc enorm și că sunt foarte mândru de tine!

Doresc să le mulțumesc și membrilor familiei mele din Danemarca, îndeosebi tatălui meu, înaintat în vârstă, și surorii mele. Îmi este foarte dor de voi. Vă iubesc și vă sunt recunoscător pentru tot ce ați făcut pentru mine. În timpul detenției, scrisorile și apelurile telefonice numeroase primite de la voi mi-au fost de un real sprijin. Sunt convins că niciodată nu veți înceta să mă sprijiniți și că nu vă veți pierde speranța că familia noastră va fi din nou reunită într-o zi.

Doresc să le mulțumesc și numeroșilor frați din toată lumea. Ați fost un sprijin prin scrisorile, prin cuvintele încurajatoare, prin frumoasele desene și prin cadourile voastre. Toate acestea m-au conștientizat că nu sunt singur, ci fac parte dintr-o mare familie internațională.

Dragi prieteni, să știți că fiecare scrisoare din partea voastră, indiferent cât de scurtă sau de lungă a fost, m-a încurajat și m-a întărit. Vă rog să nu vă întristați dacă nu vă pot răspunde. Vă promit că, în viitor, vă voi căuta ca să vă mulțumesc și să vă îmbrățișez!

Doresc, de asemenea, să mulțumesc întregului personal al Ambasadei Danemarcei la Moscova. Ați asistat la multe ședințe de judecată și m-ați vizitat la centrul de detenție de multe ori. Îndrumarea și sfaturile dumneavoastră practice, precum și încurajarea pe care mi-ați oferit-o au însemnat mult pentru mine. Apreciez sprijinul și ajutorul acordat.

Doresc să mulțumesc și Curții de Apel pentru că mi-a permis să fiu prezent la această ședință de judecată. Când am participat la alte ședințe prin videoconferință de la centrul de detenție, nu am putut să aud decât jumătate din ce se spunea, iar restul a trebuit să intuiesc. Prin urmare, mi-a fost greu să mă apăr. În plus, când participi la o ședință prin videoconferință și te afli în spatele gratiilor, te simți ca un animal într-o cușcă la grădina zoologică. Consider că un asemenea tratament este inuman și total neadecvat în secolul al XXI-lea.

Am petrecut aproape doi ani în centrul de detenție, iar acest proces durează deja de 15 luni. Ai nevoie de o mare tărie interioară pentru a suporta toate acestea, pentru a nu renunța și a nu te descuraja. În Biblie, în Filipeni, capitolul 4, versetul 13, se spune: «Pentru toate lucrurile am tărie datorită celui care îmi dă putere». a În cartea Isaia, capitolul 12, versetul 2, se spune: «Iată, Dumnezeu este salvarea mea! Voi avea încredere și nu-mi va fi frică, pentru că Iah Iehova este forța și puterea mea și el a devenit salvarea mea».

În tot acest timp, am simțit că Dumnezeul meu, Iehova, a fost alături de mine și mi-a dat puterea de a face față tuturor acestor lucruri, mi-a dat puterea de a nu renunța, de a lupta cu descurajarea, de a rămâne bucuros și fericit, de a continua să zâmbesc. Îi sunt deosebit de recunoscător și sunt mândru că îi pot sluji ca Martor al lui Iehova.

Mulți m-au întrebat cum m-a afectat acest proces. Evident, nu este ușor să stai într-un centru de detenție atât de mult timp, să fii despărțit de soție, precum și de familie și de prieteni. În ultimii doi ani, am fost foarte izolat. Aș putea spune că am fost în viață, dar nu am trăit cu adevărat. Petreceam 23 din 24 de ore în celula mea, de 3 metri pe 6 metri. O oră pe zi, mă puteam plimba într-o curte de aceleași dimensiuni, dar, cel puțin, eram în aer liber. În acești doi ani, am întâlnit tot felul de oameni și am avut multe conversații interesante. Am observat că mulți deținuți caută să beneficieze de o anchetă corectă și de un proces echitabil. Însă majoritatea lor simt că nu sunt ascultați, sentiment pe care l-am avut și eu. Am încercat să-i încurajez cât de mult am putut, deoarece sunt sigur că Isus Cristos ar fi procedat la fel.

Mi-am făcut mulți prieteni. Unii dintre ei au asistat la câteva ședințe de judecată, iar alții mi-au scris scrisori. Pe unii îi cunosc personal, pe alții, încă nu. Unii dintre ei îmi împărtășesc convingerile religioase, alții, nu. Însă toți mă susțin deoarece nu pot concepe o asemenea nedreptate în Rusia: ca Martorii lui Iehova, niște cetățeni pașnici care își iubesc semenii ca pe ei înșiși, să fie etichetați drept infractori și extremiști. Este absurd și complet lipsit de logică. Mulți sunt șocați că se întâmplă astfel de lucruri în Rusia secolului al XXI-lea.

Unii m-au întrebat cum mi-a afectat acest proces credința. De fapt, credința mea a devenit mai puternică și am simțit adevărul cuvintelor din Iacov, capitolul 1, versetele 2 la 4: «Frații mei, considerați ca o mare bucurie când treceți prin diferite încercări, fiindcă știți că încercarea credinței voastre duce la perseverență. Dar perseverența să-și desăvârșească lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și sănătoși în toate privințele și să nu vă lipsească nimic».

Nu sunt nici pe departe perfect, dar am învățat să perseverez și să rămân bucuros în încercări. Iar ceea ce este cel mai important este că m-am apropiat și mai mult de Dumnezeul meu, Iehova. Acum, doresc și mai mult să le vorbesc altora despre el și scopurile sale, doresc și mai mult să continui să declar vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, singura soluție la problemele omenirii, doresc și mai mult să le împărtășesc altora promisiunea Bibliei cu privire la pace și la viața veșnică în Paradis pe pământ, să îi ajut să se apropie de Creator și să cultive o credință puternică în el și în promisiunile sale.

Această declarație este numită oficial «Ultimul cuvânt al inculpatului» și probabil că vor fi ultimele cuvinte pe care le veți auzi de la mine astăzi. Poate că aceasta va fi și ultima ședință de judecată în acest proces și va marca sfârșitul ultimilor doi ani din viața mea. Doresc să vă asigur însă că acestea nu sunt și ultimele mele cuvinte cu privire la acest caz și la nedreptățile comise aici, în Rusia, împotriva unor oameni pașnici și complet nevinovați. Acesta este doar începutul, mai am încă multe de spus publicului larg. Nu voi păstra tăcerea, ca și cum m-aș face vinovat de ceva sau aș avea ceva de ascuns. Am o conștiință curată: nu am făcut nimic greșit, nu am încălcat nicio lege rusă și nu am de ce să îmi fie rușine.

Ceea ce este însă rușinos este ceea ce ni se întâmplă mie și altor Martori ai lui Iehova din Rusia: acuzații false de extremism, interogatorii, arestări, percheziții, confiscări de bunuri, anchete, amenințări, iar acum, și tortură. Este scandalos. Însă adevărul iese mereu la lumină, iar dreptatea va triumfa mai devreme sau mai târziu. În Biblie, în Galateni, capitolul 6, versetul 7, se spune: «Nu vă lăsați induși în eroare: Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Fiindcă ce seamănă omul, aceea va și secera».

Prima instanță m-a condamnat la 6 ani de închisoare, dar fără niciun temei. Nu există nicio dovadă că aș fi făcut ceva greșit. Din contră, există multe dovezi că mi-am exercitat drepturile garantate de articolul 28 al Constituției Federației Ruse. Respect legile țării și sunt o persoană corectă. Sunt un creștin, un credincios, un Martor al lui Iehova și iubesc poporul rus. Atunci, de ce sunt pedepsit? De ce sunt condamnat la șase ani de închisoare? Pentru nimic. Este o nedreptate.

Sper din toată inima ca instanța de apel să aplice astăzi legea și să se asigure că dreptatea va triumfa. Sper ca aceasta să fie instanța care să pună capăt persecuției religioase din Rusia. Sper sincer ca această instanță să arate lumii întregi că toți oamenii se bucură de libertate religioasă în Rusia.

În viitorul apropiat, se vor împlini următoarele cuvinte, din Mica, capitolul 4, versetele 3 și 4: «El va face judecată între multe popoare ... Din săbiile lor vor făuri brăzdare și din sulițele lor, cosoare. Nu vor mai ridica sabia, națiune contra națiune, și nu vor mai învăța războiul. Fiecare va sta sub vița lui și sub smochinul lui și nimeni nu-i va face să tremure».

Dumnezeu judecă întotdeauna cu dreptate, iar sub domnia sa nu vor mai exista conflicte, violență și războaie. Dimpotrivă, va domni pacea, iar teama va dispărea. Cu alte cuvinte, întreaga omenire va fi cu adevărat fericită.

Onorată instanță, prin hotărârea pe care o veți da astăzi, puteți face un pas important în această direcție: spre dreptate și pace, spre o lume fără teamă, suferință și nedreptate. Sper să faceți acest pas! Vă mulțumesc anticipat”.