Autoritățile ruse intenționează să dizolve persoana juridică națională a Martorilor lui Iehova pentru presupuse „activități extremiste” interzicând activitatea Martorilor pe tot cuprinsul federației. Martorii au contestat în instanță acuzațiile aduse împotriva lor și legalitatea avertismentului emis împotriva sediului lor național.

Vă prezentăm mai multe interviuri luate în exclusivitate unor renumiți erudiți în domeniul religiei, al politicii și al sociologiei, precum și unor specialiști în studii sovietice și post-sovietice pe tema cazului Martorilor și a metodei abordate de Rusia privind combaterea „extremismului”.

• „Nu. În opinia mea este absurd și de neînțeles ca Martorii lui Iehova să fie considerați «extremiști».” (Prof. William Bowring, profesor de drept, director al LLM/MA Human Rights, Birkbeck School of Law, University of London; avocat al Middle Temple and Gray’s Inn, Marea Britanie)

• „Am studiat viața Martorilor lui Iehova din Rusia și pot spune că este vorba de o organizație religioasă absolut pașnică, cu o existență îndelungată în Federația Rusă (peste 100 de ani). Acești credincioși nu au nicio legătură cu extremismul. Totuși, din motive greu de înțeles, instanțele îi declară extremiști pe credincioși, ca și cum ar fi teroriști vinovați de fapte criminale, pentru simplul fapt că se adună și țin servicii religioase, discută din Biblie și cântă cântări de laudă lui Dumnezeu.” (Dr. Ekaterina Elbakian, profesor de sociologie și de management al relațiilor sociale la Academia Muncii și Relațiilor Sociale din Moscova; membru al Asociației Europene pentru Studiul Religiilor; editor-șef al ediției în rusă a Westminster Dictionary of Theological Terms, Study of Religion și a Encyclopedia of Religions, Rusia)

• „Procedurile judiciare demarate împotriva Martorilor au scos la iveală două caracteristici principale ale noii politici religioase a anilor 2000: în primul rând, are un caracter xenofob, având legătură cu respingerea influenței occidentale; în al doilea rând, acuzațiile împotriva Martorilor sunt bazate pe stereotipuri antireligioase și pe argumente împrumutate din trecutul sovietic. Cauzele instrumentate împotriva Martorilor lui Iehova sunt marcate de astfel de neajunsuri și conțin metode de abordare a comunităților «netradiționale».” (Dr. Roman Lunkin, președintele Centrului pentru Studii privind Religia și Societatea din cadrul Institutului European al Academiei Ruse de Științe din Moscova; președintele Uniunii Experților în Religie și Drept, Rusia)

• „Aspectul cel mai problematic al politicii religioase ruse îl reprezintă crearea treptată a unui aparat de stat represiv, antireligios, cu scopul de a reglementa și a limita activitatea credincioșilor. Nu mă refer doar la legi noi împotriva extremismului sau a prozelitismului, ci și la abuzul de putere la nivel central și local. Acest aparat este adesea folosit împotriva grupărilor pașnice, care respectă legea.” (Dr. Dmitri Uzlaner, cercetător la Facultatea de Științe Sociale și Economice din Moscova; editor-șef al State, Religion and Church, Rusia)

• „Autorităților nu le sunt pe plac Martorii lui Iehova pentru că aceștia îl consideră pe Dumnezeu autoritatea supremă; din acest motiv îi interzic. Decizia cu privire la Martorii lui Iehova a fost deja luată: ei nu trebuie să existe în Rusia. Instanțele nu fac altceva decât să legalizeze decizia.” (Dr. Liudmila Filipovici, profesor și director al Secției de Istorie a Religiilor și de Studii Practice, din cadrul Institutului de Filosofie al Academiei Naționale de Științe; vicepreședinte al Asociației Ucrainene a Cercetătorilor Religiilor, Ucraina)

• „A trata o mișcare religioasă nonviolentă, care nu are un trecut violent și care este caracterizată de idei pacifiste, în același fel și cu aceleași metode folosite în cazul grupărilor care promovează violența și ura religioasă cu intenții teroriste constituie o abordare extremistă și complet irațională. Guvernele de azi au de luptat cu probleme mai serioase decât combaterea Martorilor lui Iehova, care sunt apolitici și care așteaptă într-o manieră nonviolentă venirea Regatului lui Dumnezeu.” (Dr. Ringo Ringvee, consultant pe probleme religioase în cadrul Ministerul Afacerilor Interne al Estoniei; profesor de religie comparativă la Institutul Teologic al Bisericii Evanghelice Luterane Estoniene, Estonia)

• „Rusia nu este singura țară care are legi împotriva extremismului, termen care prin însăși natura lui este vag și subiectiv. Nu sunt avocat, dar aș prefera ca din aceste legi să fie clară legătura dintre extremism și ceea ce legea britanică definește infracțiunea de instigare la violență. În practică, legile rusești sunt niște legi împotriva opiniilor nedorite, indiferent de motiv, care îi vizează pe cei aflați în prezent la putere. Utilizarea lor împotriva Martorilor lui Iehova este un exemplu în acest sens. Nu cunosc niciun caz care să ateste că Martorii lui Iehova ar fi incitat la violență. Lucrurile sunt complet diferite.” (Sir Andrew Wood, membru al programului Rusia și Eurasia din cadrul Chatham House, the Royal Institute of International Affairs; fost ambasador britanic în Rusia, 1995-2000, Marea Britanie)

• „Nimic din ceea ce știu despre Martori nu mă face să cred că ar exista ceva extremist în această religie, și cunosc câțiva personal.” (Dr. James Christie, profesor de teologia dialogului, director al Ridd Institute for Religion and Global Policy, președinte al Master of Divinity Programme, United Centre for Theological Studies, University of Winnipeg; președinte al Proiect Ploughshares, Conrad Grebel University College, University of Waterloo, Canada)

• „Există diverse probleme de legislație care îi afectează pe Martorii lui Iehova. Asistăm la o îngrădire gravă a libertății religioase prin încălcarea Declarației [universale a] drepturilor omului, în special a articolului 18, care menționează dreptul individului de a-și manifesta propria religie, individual sau colectiv. Termenul «extremist» este vag. Inițial făcea referire la organizațiile care comiteau acte de terorism și de violență. Această descriere nu li se potrivește în niciun caz Martorilor lui Iehova, care se împotrivesc vehement războiului și oricărui tip de violență. Din câte știu, în legislația rusă, termenul este definit, în parte, «incitare la conflicte rasiale, etnice sau religioase»; nici această definiție nu îi descrie în mod corect pe Martorii lui Iehova. Ei alcătuiesc o organizație internațională, multirasială, care urmărește integrarea oamenilor de toate rasele și limbile.” (Dr. George Chryssides, fost șef al catedrei de studii religioase din cadrul University of Wolverhampton; cercetător de onoare în domeniul religiei contemporane la York St. John University și la University of Birmingham, Marea Britanie)

• „Cred că legile ruse împotriva extremismului religios și aplicarea lor la Martorii lui Iehova și la alte grupări religioase constituie cel mai greșit exemplu de securitizare a religiei și a libertății religioase, proces care, la un nivel mai mic, poate fi observat și în alte țări europene. Cele mai îngrijorătoare aspecte ale acestor legi ar fi următoarele: îi permit statului să intervină în mare măsură în ce privește doctrina și organizarea internă a comunităților religioase și creează discriminare între comunitățile religioase.” (Dr. Silvio Ferrari, președinte de onoare pe viață al Consorțiului Internațional pentru Studii Juridice și Religioase; coeditor-șef al Oxford Journal of Law and Religion; cofondator al Consorțiului European pentru Studii privind Biserica și Statul; profesor de drept ecleziastic și de drept canonic la Universitatea din Milano, Italia)

• „Folosirea legii împotriva extremismului pentru a interzice grupări nonviolente, precum Martorii lui Iehova, reprezintă un abuz evident în ce privește aplicarea unei legi ambigue. Având în vedere definiția amplă dată extremismului de către procurori și instanțe, orice religie ar putea fi urmărită penal. Dată fiind lipsa unei amenințări reale – nimeni nu a afirmat că Martorii lui Iehova ar reprezenta o amenințare –, interzicerea lor reprezintă o încălcare a Constituției Rusiei și a legilor internaționale.” (Prof. Elizabeth Clark, director asociat și consilier pentru Europa Centrală și de Est al International Center for Law and Religious Studies, Brigham Young University, Statele Unite)

• „Dacă termenul «extremism» este definit ambiguu, drept ceva ce nu e tradițional sau convențional, flexibilitatea termenului va permite aplicarea lui în anumite scopuri. Includerea Martorilor lui Iehova în această definiție amplă are mai degrabă legătură cu faptul că nu e ceva tradițional, decât cu faptul că reprezintă o amenințare reală. Există o asemănare considerabilă între modul în care au fost tratați Martorii lui Iehova sub regimul sovietic și modul în care sunt tratați ei în perioada post-sovietică, atât la nivel politic, cât și mediatic.” (Dr. Zoe Knox, profesor de istorie modernă a Rusiei la University of Leicester, Marea Britanie)

• „Problema așa-numitei legi împotriva extremismului este clară: a fost concepută pentru a ataca minoritățile religioase, nu teroriștii.” (Dr. Eric Patterson, profesor și decan al Robertson School of Government, Regent University, Statele Unite)

• „E ridicol să-i numești pe Martorii lui Iehova extremiști, asta doar în cazul în care termenul «extremist» e definit drept orice în afara normei. E împotriva a tot ce știu despre teologia și ideologia Martorilor.” (Prof. Frank Ravitch, profesor de drept la Walter Stowers Chair of Law an Religion, Michigan State University, Statele Unite)

• „Crizele și conflictele politice tind să se răsfrângă asupra religiei. Motivele pentru care Rusia duce o luptă mai aprigă împotriva extremismului sunt de natură politică, nu religioasă. În prezent, Martorii lui Iehova din Rusia au devenit victime fără să se facă vinovați de ceva.” (Dr. Alar Kilp, lector de politică comparativă la Institutul de Politici Guvernamentale din cadrul Universității din Tartu; coorganizator al simpozioanelor „Religia și Politica în Rusia și Europa de Est” sub egida Centrului pentru Studii UE-Rusia, Estonia)

• „Opoziția Statului față de Martorii lui Iehova are o istorie lungă în Rusia, datând din perioada sovietică. Martorii lui Iehova din Uniunea Sovietică au refuzat să voteze, să satisfacă serviciul militar, să cumpere obligațiuni de stat, să intre în Partidul Comunist sau să susțină ideologia oficială. Supuși fiind unor presiuni uriașe de a-și renega credința, ei au continuat să se întrunească în case particulare și să le vorbească altora despre credința lor. Refuzul lor de a susține regimul sovietic a dus la decenii de persecuții aspre, inclusiv la deportarea lor în masă în zone îndepărtate din Siberia. De-a lungul a zeci de ani, Statul sovietic i-a arestat și i-a închis pe Martori, chiar separându-i pe copii de familiile lor. Mai mult, regimul a difuzat o propagandă plină de exagerări, prin care îi descria pe Martori drept criminali, trădători și rebeli. Nu e surprinzător că, deși au trecut peste douăzeci de ani de la căderea Uniunii Sovietice, efectul acestor vechi ostilități și persecuții se observă și în prezent.” (Dr. Emily Baran, profesor de istorie a Rusiei și a Europei de est la Middle Tennessee State University, Statele Unite)

• „Acțiunile Rusiei mi se par destul de extreme, mai ales în aceste timpuri dramatice, în care ar trebui să fie evident cine și ce sunt adevărații «extremiști». Martorii lui Iehova constituie o mișcare care promovează pacea; ideologia lor și esența lor sunt absolut nonviolente.” (Dr. Giampiero Leo, vicepreședinte al Comitetului pentru Drepturile Omului în cadrul Consiliului Regional Piemont, Italia)

• „Practic, legea este prea amplă. Din cauza modului în care este ea formulată, forțele de ordine o pot folosi pentru a aresta sau a amenința persoanele cu concepții religioase nepopulare sau care, pur și simplu, nu sunt pe placul guvernului. Există multe cazuri de arestări în rândul Martorilor lui Iehova, al altor grupări minoritare și chiar al ateilor. În esență, legea este folosită pentru a proteja crezurile ortodoxe împărtășite de guvern și pentru a pedepsi ideile percepute drept o amenințare sau o alternativă a acestor crezuri ortodoxe.” (Dna Melissa Hooper, avocat, director al Internațional Law Scholarship Project/Pillar Project, Human Rights First; fost director regional al American Bar Association Rule of Law Initiative din Moscova, Statele Unite)

• „Deși Martorii lui Iehova sunt un cult creștin și își bazează învățăturile pe Biblie, mulți ruși îi consideră «necreștini», «antipatriotici» (deoarece refuză să efectueze serviciul militar), o «amenințare» etc. Nu cred că eticheta de «extremiști» li se potrivește.” (Dr. Basilius Groen, membru al Catedrei UNESCO pentru schimburi interculturale și interreligioase în Europa de Sud-Est; profesor de liturghie și teologie sacramentală, director al Institutului de Liturghie, Artă Creștină și Imnologie din cadrul Universității Graz, Austria)

• „Martorii lui Iehova ar trebui să fie liberi să-și practice religia în Rusia la fel cum o fac în alte țări. Libertatea de a crede într-o religie și de a o practica în sfera publică este un drept fundamental al omului ocrotit de mai multe tratate privind drepturile omului și de legi naționale, cum ar fi Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția europeană a drepturilor omului și Constituția Rusiei. Martorilor lui Iehova ar trebui să li se acorde acest drept în totalitate.” (Dl Eric Rassbach, consultant juridic adjunct al Becket Fund for Religious Liberty, Statele Unite)

• „Sunt surprins și preocupat să văd că Martorii lui Iehova sunt catalogați drept «extremiști», într-o manieră ce pare menită să discrediteze scopurile lor religioase sincere. Devotamentul profund cu care Martorii își practică și își răspândesc religia cu greu poate fi considerat o amenințare pentru Rusia, iar punerea lor sub interdicție nu ar contribui la îmbunătățirea securității și a ordinii publice în Rusia, ba chiar ar constitui o lovitură gravă la adresa libertății religioase și a drepturilor omului.” (Dr. Shawn Peters, profesor de drept ecleziastic la University of Wisconsin, Statele Unite)

• „Pe scurt, răspunsul este nu. În primul rând, o astfel de decizie se bazează pe o definiție mult prea amplă dată extremismului, care nu menționează clar violența sau anumite forme de ură exacerbată ca elemente constitutive ale unei infracțiuni, dar care poate cuprinde toate posibilele sensuri ale termenului. În al doilea rând, interzicerea completă a unei organizații demonstrează că guvernul nu a fost capabil să găsească alte măsuri pentru a limita acțiunile extremiste. O astfel de acțiune represivă din partea guvernului trebuie să lase loc unui control judiciar independent pentru a se stabili dacă măsurile drastice luate de guvern sunt, într-adevăr, necesare și proporționale cu amenințarea percepută. Chiar dacă nu se justifică etichetarea unor grupări religioase precum Martorii lui Iehova ca fiind extremiste și nici interzicerea lor, cadrul legislativ defectuos, despre care tocmai am vorbit, dovedește că astfel de acțiuni sunt posibile.” (Prof. Robert Blitt, profesor de drept la University of Tennessee; fost specialist în drept internațional al United States Commission on International Religious Freedom, USCIRF, Statele Unite)

• „În niciun caz! Cred că este o greșeală și nu își are locul într-o politică favorabilă libertății religioase.” (Prof. Pasquale Ferrara, profesor la Catedra de diplomație a Facultății de Științe Politice din cadrul Libera Università Internazionale degli Studi Sociali Guido Carli, LUISS; profesor la Catedra de relații internaționale și integrare din cadrul Istituto Universitario „Sophia”, Figline e Incisa Valdarno, Italia)

• „Deși nu împărtășesc unele convingeri ale Martorilor lui Iehova, cred totuși că este incorect și disproporționat ca aceștia să fie definiți «extremiști» cu sensul dat de autoritățile ruse termenului.” (Dr. Javier Martínez-Torrón, profesor de drept și director al Departamentul de drept ecleziastic al Facultății de Drept din cadrul Universității Complutense din Madrid, Spania)

• „Anumite elemente din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse complotează cu forțele de ordine pentru a-și promova propriile interese și pentru a suprima orice fel de concurență.” (Dr. Jim Beckford, membru al British Academy; profesor emerit de sociologie la University of Warwick; fost președinte al Society for the Scientific Study of Religion din SUA, Marea Britanie)

• „Dacă este creștin, un rus adevărat face parte din Biserica Ortodoxă Rusă. Rușii care aparțin unei organizații religioase «greșite» sunt izolați și excluși din societate. De aceea drepturile civile ale Martorilor lui Iehova sunt încălcate în mod grosolan.” (Dr. Gerhard Besier, profesor emerit de studii europene la Technische Universität Dresden; profesor la Stanford University; director al Institutului Sigmund Neumann de Cercetare pentru Libertate și Democrație, Germania)

• „Am impresia că ostilitatea față de Martorii lui Iehova este datorată succesului înregistrat de ei, nu doctrinelor, nici versiunii Scripturilor pe care o au. Paradoxal, numărul lor a crescut, în parte, deoarece ei «prosperă în timp de persecuții». În plus, sub regimul sovietic, deportările au avut un efect de bumerang. În 1951-1952, aproximativ 7 000 de Martori au fost deportați în Asia Centrală și Siberia, ceea ce a contribuit la răspândirea mesajului lor. Astfel, prezența lor în întreaga țară s-a datorat, în egală măsură, deciziei Kremlinului și prozelitismului Martorilor. Cum au supraviețuit represiunii sovietice, Martorii lui Iehova vor supraviețui, probabil, și actualei interdicții.” (Dr. Mark Elliott, fondator și editor al East-West Church and Ministry Report, Asbury University, Kentucky, Statele Unite)

• „Din câte știu nu există o definiție sociologică pentru conceptul de extremism. Extremismul este un concept politic folosit în democrațiile în care există formațiuni de centru, de dreapta și de stânga. Însă e greu de aplicat termenul extremist la o religie. Există grupări religioase care își practică religia mai intens decât alte grupări (de exemplu, le cer adepților lor să se roage mai mult decât alții sau să adopte anumite obiceiuri alimentare ori să țină post) sau care le impun adepților lor norme morale mai stricte. Martorii lui Iehova au practici care sunt destul de exigente: de exemplu, se întrunesc mai des decât membrii marilor religii. Totuși, o participare frecventă la întruniri se regăsește și la evreii pioși. Martorii simt că au obligația de a-și răspândi doctrina, făcând prozelitism pe stradă sau de la ușă la ușă. Ei au norme morale mai exigente decât membrii obișnuiți ai religiilor majoritare și simt că au obligația de a fi cinstiți la muncă și în relațiile cu vecinii, de a-i rămâne loiali partenerului conjugal, de a fi amabili și de a nu le face rău celorlalți. Ei refuză să efectueze serviciul militar pentru a nu se găsi în situația de a ucide altă ființă umană pe câmpul de luptă. Toate acestea reflectă o religiozitate mai intensă decât cea care se întâlnește în bisericile principale, dar aceasta nu reprezintă un pericol pentru societate. Martorii lui Iehova nu interpretează literal Biblia, căci nu doresc să preia puterea pentru a institui o teocrație (pentru ei, teocrația va veni numai în conformitate cu voința lui Dumnezeu). Ei nu doresc să instituie o societate guvernată de principiile lor, cum fac islamiștii fundamentaliști. Pur și simplu, Martorii lui Iehova iau Biblia în serios trăind în armonie cu preceptele ei. Aceasta este alegerea lor. Singura problemă pentru societate este să se stabilească dacă sunt sau nu periculoși. Răspunsul meu e: «Nu». Martorii sunt neutri și nu se implică în politică. Lucru cel mai important, ei nu comit acte violente.” (Dr. Régis Dericquebourg, sociolog și profesor de noi mișcări religioase noi la Antwerp FVG, Belgia)

• „Nu, nu cred. Nu sunt un membru, nici un susținător al Martorilor lui Iehova, ba chiar nici nu sunt de acord cu unele idei ale doctrinei lor, dar nu cred că sunt extremiști (desigur, depinde de ceea ce se înțelege prin «extremism») și deci cred că ar trebui să aibă dreptul de a-și exprima convingerile, la fel ca toți ceilalți.” (Dr. Thomas Bremer, fost membru al Jordan Center for the Advanced Study of Russia, New York University; profesor de teologie ecumenică, de studii privind bisericile ortodoxe și de studii privind pacea la Münster University, Germania)

• „Modul în care a fost aplicată legea rusă la Martorii lui Iehova a restricționat în mod nejustificat libertăți fundamentale și constituie o încălcare a legilor internaționale privind drepturile omului care ocrotesc libertatea de religie și de credință, la nivel individual și colectiv, și care interzic discriminarea religioasă. Această afirmație se bazează pe metodologia împământenită în cadrul legilor internaționale privind drepturile omului, potrivit căreia plângerile privitoare la încălcarea libertății de religie sau de credință trebuie evaluate în baza următoarelor criterii: 1) dacă a fost restricționată libertatea cuiva de a-și manifesta religia sau convingerile și 2) dacă restricția în cauză a fost echilibrată și dacă a avut o justificare legitimă.” (Dr. Marco Ventura, profesor de drept ecleziastic la Universitatea Siena; director al Centrului pentru Studii Religioase din cadrul Fundației Bruno Kessler; cercetător al Centrului pentru Drept, Religie, Afaceri și Societate, DRES, din cadrul Universității Strasbourg din Franța, Italia)

• „Îngrădirea libertății religioase în numele combaterii extremismului este o tactică regretabilă. Este îngrijorător că astfel de încercări de a controla gândirea există și în secolul al XXI-lea. Merităm cu toții ceva mai bun.” (Dr. Mark Juergensmeyer, director al Orfalea Center for Global and International Studies, profesor de sociologie și profesor de studii religioase la University of California, Santa Barbara, Statele Unite)

• „În lupta împotriva extremismului, chiar Rusia folosește metode extremiste, acționând într-o manieră rigidă, intransigentă și radicală și impunând interdicții. Acțiunile discriminatorii ale autorităților nu pot fi explicate, justificate și nici înțelese. Aceste decizii și acțiuni pot genera doar îngrijorare.” (Dr. Liudmila Filipovici, Ucraina)

• „Nimeni nu se împotrivește formelor de terorism și nu înțelege importanța siguranței mai mult ca mine. Totuși, folosirea legilor anti-extremism împotriva Martorilor lui Iehova, o comunitate religioasă care întotdeauna a refuzat orice act de violență, demonstrează cât de periculos este să se considere siguranța mai presus de alte drepturi, inclusiv de libertatea religioasă. Iată de ce cred că este responsabilitatea tuturor, inclusiv a persoanelor instruite, să condamne deschis aceste prevederi legale și aplicarea lor, deoarece sunt în mod evident o amenințare la adresa libertății și egalității religioase.” (Dr. Silvio Ferrari, Italia)

• „Formele de extremism care trebuie combătute sunt cele ce pun în pericol viața oamenilor. Combaterea oricărui alt lucru este, în sine, o formă de extremism. Prin urmare, faptul că Rusia persecută atât de agresiv un grup pașnic precum Martorii lui Iehova este evident «extremist».” (Dr. Derek Davis, avocat, fost director al J. M. Dawson Institute of Church-State Studeis, Baylor University, Statele Unite)

• „După cum am menționat, termenul «extremist» este vag, iar aplicarea lui poate fi subiectivă. Categoric, pot afirma că măsurile luate de Rusia sunt excesive și inadecvate. CEDO [Curtea Europeană a Drepturilor Omului] a declarat autoritățile ruse vinovate de încălcarea libertății religioase. Grupările extremiste, cum ar fi ISIS, constituie în mod clar o amenințare serioasă, iar în cazul lor trebuie luate măsuri pentru a le limita activitatea. Martorii lui Iehova însă nu reprezintă în niciun caz o amenințare de acest fel, iar pericolul reprezentat de organizațiile teroriste nu poate fi o justificare pentru îngrădirea activității Martorilor.” (Dr. George Chryssides, Marea Britanie)

• „Recentele amendamente aduse legii ruse împotriva extremismului anunță sfârșitul libertății religioase în Rusia. Așa cum demonstrează cazul Martorilor lui Iehova, amendamentele sunt folosite pentru a pune capăt activității minorităților religioase. Din punct de vedere istoric, actualele restricții impuse lucrării de misionariat religios amintesc de cele din perioada sovietică.” (Dr. Ringo Ringvee, Estonia)

• „După cum se știe, tendințe extremiste pot fi manifestate nu doar de grupuri de persoane, ci și de indivizi; extremismul este o formă de activitate politică, nu religioasă. În Federația Rusă sunt impuse restricții legale acestui tip de activitate desfășurată de organizații religioase. Iar, în cazul în care au loc incidente (din categoria activității extremiste), infractorul trebuie sancționat – așa se procedează într-un stat de drept. Există însă pericolul ca domeniul religios să fie incriminat pe motiv că sunt desfășurate activități extremiste? Da, mai ales când prevederile legale se aplică selectiv și se interpretează arbitrar și când în practica judiciară se folosesc studii de specialitate efectuate de neprofesioniști (studii false).” (Dr. William Schmidt, editor-șef al Eurasia: the spiritual traditions of the peoples; profesor la National and Federative Relations, The Russian Presidential Academy of National Economy and Public Administration, RANEPA, Rusia)

• „Aplicarea legilor împotriva extremismului cu scopul de a-i proteja pe cei fără apărare este acceptabilă, dacă se face în mod echilibrat. În schimb, folosirea unor astfel de legi pentru a limita libertățile minorităților religioase nonviolente, precum Martorii lui Iehova, este absolut inacceptabilă.” (Dr. Giampiero Leo, Italia)

• „Cel puțin din 2012 încoace, politica Rusiei a îmbrăcat o formă mai conservatoare, aproape reacționară. Legile sunt tot mai severe, limitând diferite drepturi politice, ba chiar civile. În prezent, legile ruse împotriva extremismului sunt atât de generice și de vagi, încât oricine poate fi acuzat de extremism. Nu e nevoie ca cineva să planifice un atac terorist pentru a fi acuzat de extremism; e suficient să critice un oarecare birocrat local pe o rețea de socializare sau să participe la ședințe politice. Legile care reglementează sfera religioasă sunt doar un exemplu al actualei tendințe.” (Dr. Dimitri Uzlaner, Rusia)

• „Normele care reglementează domeniul religios în Rusia (ca de altfel și în Azerbaidjan) par a fi destul de extreme, deoarece sunt foarte puține țările europene care publică liste cu cărți religioase interzise sau care analizează din punct de vedere politic și juridic natura extremistă a unor cărți religioase.” (Dr. Alar Kilp, Estonia)

• „După adoptarea în 2002 a Legii privind contracararea activității extremiste, s-a pornit treptat o luptă ilegală împotriva extremismului de natură religioasă. Politica anti-extremistă a devenit astfel o armă de luptă împotriva religiilor «netradiționale». Definiția foarte generală dată termenului «extremism» le oferă judecătorilor o bază pentru a declara extremiste publicații religioase, motivele invocate contrazicând adesea bunul simț. Din 2005 încoace, Legea privind contracararea activității extremiste a fost aplicată, într-o manieră mai degrabă tragicomică, cetățenilor ruși care nu sunt musulmani, nici ortodocși.” (Dr. Roman Lunkin, Rusia)

• „Rusia dorește să împiedice răspândirea oricăror idei sau grupări religioase care nu aparțin celor patru religii tradiționale, acceptate oficial. Grupări, precum Martorii lui Iehova și cultele protestante evanghelice sau cele care fac prozelitism, sunt persecutate.” (Prof. William Bowring, Marea Britanie)

• „Lupta Rusiei împotriva minorităților, precum Martorii lui Iehova, este, mai presus de toate, discriminatorie. Provine dintr-o lungă istorie de ostilități sociale, politice și religioase îndreptate împotriva minorităților neortodoxe, care joacă rolul de țapi ispășitori. Și Franța se află în topul «vânătorilor de secte». Franța a vrut să îi distrugă pe Martorii lui Iehova impunându-le o taxă, dar Martorii s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, de la Strasbourg, și în cele din urmă au câștigat. CEDO a condamnat Franța, cerându-i să plătească filialei Martorilor din Franța o sumă enormă ca daune și dobânzi. Curtea a stabilit că statul francez i-a discriminat pe Martori refuzându-le recunoașterea juridică și, prin urmare, scutirea de impozit pe donațiile făcute de membrii lor.” (Dr. Régis Dericquebourg, Belgia)

• „Rusia ar trebui să lupte împotriva adevăratului extremism, acela care incită sau recurge la violență. Însă legile în speță sunt draconice când se aplică grupărilor religioase. În primul rând, ele sunt draconice deoarece pedeapsa este prea severă pentru infracțiunea comisă. În al doilea rând, sunt draconice dacă ne gândim pe cine sau ce vizează ele. De exemplu, o amendă de 15 000 de dolari poate fi enormă pentru un grup religios mic sau pentru o organizație nonprofit. În plus, legea prevede ca o organizație să fie înregistrată în țară de mai mult de 15 ani ca să poată aduce în Rusia un cetățean străin, de pildă un lider religios sau un misionar.” (Dr. Eric Patterson, Statele Unite)

• „Dificultățile luptei împotriva criminalității – inclusiv a terorismului și a extremismului în numele căruia se comit acte antisociale și inumane – sunt tot mai mari cu fiecare zi ce trece. Însă lupta împotriva criminalității este un lucru, iar folosirea prevederilor din Codul penal pentru a încălca pe față dreptul cetățeanului la libertatea de conștiință, inclusiv libertatea de închinare, este cu totul altceva. Mai mulți experți din Rusia, erudiți și juriști, consideră neconstituțională și ilegală aplicarea termenului «extremism» la anumite minorități religioase. Totuși, când, din diverse motive, principiile legii sunt suprimate de corupție, drepturile, inclusiv drepturile și libertățile omului, sunt ignorate.” (Dr. Ekaterina Elbakian, Rusia)

• „Aspectul cel mai discutabil din legea rusă privind combaterea extremismului este chiar conceptul de extremism. Nu este un concept juridic, ci politic. De exemplu, potrivit Convenției europene a drepturilor omului, statele-membre pot impune restricții asupra libertăților garantate de convenție, cum ar fi libertatea de religie sau libertatea de expresie, dacă măsura se impune pentru «securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralității, protejarea drepturilor și libertăților altora, menținerea ordinii publice» etc. Prin urmare, legislația internațională le oferă statelor dreptul de a limita libertățile publice dacă există o amenințare legitimă. Deci nu este necesar să se adopte legi specifice împotriva extremismului pentru a atinge obiectivele considerate legitime de Convenție. Problema este că legea rusă nu are o definiție clară dată extremismului. Ce înseamnă a fi «extremist» potrivit legii ruse? Subliniez din nou că este un concept politic, care le permite autorităților să impună restricții libertăților tuturor celor pe care îi consideră indezirabili. Privind lucrurile astfel, este clar că legislația Rusiei este contrară textului și spiritului Convenției.” (Dr. Hocine Sadok, profesor de drept public, director al Facultății de Științe Economice, Sociale și Juridice din cadrul Université de Haute Alsace, Franța)

• „Combaterea extremismului pretinde realizarea unui echilibru delicat între interesele guvernului și libertățile individuale. Nu se pune problema în niciun caz ca acestea din urmă să fie scoase din ecuație. Exact în această privință, adică în păstrarea echilibrului, eforturile Rusiei au eșuat. Modul în care guvernul definește și combate extremismul servește intereselor sale meschine. Deși îi ocrotește pe cetățenii ruși de unele amenințări reale, legislația îi oferă guvernului mijloace de a-i stopa sau chiar de a-i reduce la tăcere pe indivizii sau grupările care, dintr-un motiv sau altul, sunt considerați nedoriți sau o amenințare pentru valorile spirituale tradiționale ale țării. Faptul că Rusia reușește să mențină și să extindă această lege se datorează, în parte, eșecului proceselor democratice importante din interiorul Statului și incapacității unor factori politici externi – chiar state și organisme internaționale – de a identifica această realitate tristă și de a reacționa în mod eficient la ea.” (Prof. Robert Blitt, Statele Unite)

• „Din păcate, în ceea ce îi privește pe Martorii lui Iehova, Rusia pare a fi pe punctul de a face aceeași greșeală făcută de Statele Unite în anii ’40. În acei ani, mulți americani îi considerau pe Martorii lui Iehova «extremiști» deoarece conștiința lor religioasă nu le permitea Martorilor să jure credință patriei. La început, autoritățile guvernamentale, inclusiv Curtea Supremă a Statelor Unite, i-au incriminat pe Martorii lui Iehova pentru comportamentul lor greșit înțeles. Acest lucru a generat un val de violențe fizice atroce împotriva Martorilor lui Iehova; ulterior însă, chestiunea conștiinței a fost reanalizată. În cele din urmă, majoritatea americanilor și a instanțelor americane au înțeles că diversitatea religioasă – aici intrând și Martorii lui Iehova – este benefică societății.” (Dl. Eric Rassbach, Statele Unite)

• „Faptul că unele surse juridice ruse stabilesc concepte ample, precum «extremism/extremist», «activitate extremistă», «răspândirea convingerilor», «activitate misionară» și pretenția că o anumită religie deține «adevărul» sau este «superioară» alteia, oferă o bază pentru a se acționa preferențial. Întrucât documentele oficiale nu dau definiții clare și concrete, iar procedurile privind prezentarea și evaluarea probelor sunt extrem de vagi (într-atât încât în domeniul religios extremismul este definit în absența amenințării sau folosirii violenței), ofițerii de securitate, personalul administrativ, judecătorii și experții au o mare libertate de decizie. De remarcat este că autoritățile ruse au ignorat solicitarea Comitetului ONU pentru Drepturile Omului (observațiile finale din 28 aprilie 2015) de a clarifica «definiția vagă, care lasă loc interpretării, dată „activității extremiste” asigurându-se că definiția include prezența unui element de violență sau de ură», de a stabili clar unele criterii detaliate «privind modul în care materialele pot fi clasificate drept extremiste» și de a lua «măsurile necesare pentru a preveni folosirea arbitrară a acestei legi și a revizui Lista federală a materialelor extremiste».” (Dr. Marco Ventura, Italia)

• „Legea rusă împotriva extremismului a fost aprobată în 2002. În 2007 a ajuns să cuprindă activități nonviolente și răspândirea unor idei personale, cu caracter religios. Aplicând pedepse fără nicio restricție, autoritățile ruse riscă să incrimineze oameni pașnici, care nu au dorit decât să exploreze religii sau idei noi ce nu sunt agreate de Stat. De exemplu, musulmanii care aleg să-și practice credința în afara grupurilor recunoscute oficial sunt adesea condamnați de instanțele ruse pentru încălcarea legii anti-extremism, o lege mult prea amplă. Dacă autoritățile ar adopta o atitudine cu adevărat tolerantă și ar avea o nouă perspectivă în plan judiciar, legile privind extremismul și reformarea religioasă ar putea fi aplicate astfel încât extraordinara diversitate etnică și religioasă să înflorească în țară. Rusia ar trebui să renunțe la metodele ei rigide prin care încearcă să țină forțat diversitatea într-un tipar al uniformității impuse de guvern.” (Dna Catherine Cosman, analist principal de politici europene și politici ale fostelor țări membre ale Uniunii Sovietice în cadrul United States Commission on International Religious Freedom, USCIRF, Statele Unite)

• „Cele mai multe politici religioase privitoare la combaterea extremismului provin din dorința de centralizare culturală urmărită atent de Biserica Ortodoxă Rusă.” (Dr. Gerhard Besier, Germania)

• „E clar că Rusia s-a confruntat cu acte de violență alimentate de extremismul religios; totuși, ea apelează tot mai mult la măsuri legale anti-extremism pentru a limita activitatea nu doar a grupărilor cunoscute pentru comportamentul lor violent, ci și a grupărilor religioase nepopulare.” (Prof. Elizabeth Clark, Statele Unite)

• „Sistemul legislativ rus prezintă două probleme majore. Stufoasa Constituție a Rusiei, care garantează, printre altele, libertatea de închinare, este considerată supremă, iar Curtea Constituțională a țării este însărcinată să se pronunțe dacă anumite acțiuni sau prevederi legale sunt sau nu în conformitate cu Legea supremă a Rusiei. În practică, aceste condiții nu sunt pe deplin respectate. Instanțele ruse sunt supuse puterii executive, reprezentate de autoritățile federale sau regionale, care nu pot fi trase la răspundere în fața legii. Pe de altă parte, legile ruse sunt deschise interpretărilor. Legile anti-extremism nu conțin o definiție clară a extremismului. Prin urmare, pot fi interpretate, într-o măsură mai mare sau mai mică, de autoritățile executive de la orice nivel.” (Sir Andrew Wood, Marea Britanie)

• „Rusia are dreptul, și chiar datoria față de popor, de a combate extremismul adevărat. Însă etichetarea grupărilor religioase nepopulare drept «extremiste» când acestea nu amenință siguranța fizică a cetățenilor este în sine un lucru extremist. Cred că guvernul rus actual nu este foarte preocupat de adevărații extremiști, cât timp îi poate controla. Cred că se teme mult mai mult de grupările pe care nu le poate controla. Întrucât Martorii lui Iehova pun loialitatea față de Dumnezeu pe primul loc, consider că actualul guvern se folosește de eticheta de «extremiști» pentru a scăpa de ei. În plus, cred că există o oarecare influență din partea Bisericii Ortodoxe Ruse pentru a elimina minoritățile creștine care fac prozelitism.” (Prof. Frank Ravitch, Statele Unite)

• „Legislația rusă și modul în care este aplicată de autorități privează multe persoane și organizații de drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de expresie. Chiar dacă o opinie este clar greșită, o persoană trebuie să aibă dreptul de a o exprima. O interdicție ar putea fi justificată doar în rarele cazuri în care ar pune în pericol viața cuiva sau ar provoca tulburarea ordinii publice. Acesta nu este cazul Martorilor lui Iehova.” (Dr. Thomas Bremer, Germania)

• „Nu. Acest lucru este irațional și nerezonabil și încalcă standardele privind drepturile omului pe care Rusia s-a angajat să le respecte, inclusiv articolul 9 al Convenției europene a drepturilor omului și articolul 18 al ICCPR [Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice].” (Prof. William Bowring, Marea Britanie)

• „Nu. Nu cunosc niciun principiu de drept internațional în baza căruia cineva poate fi declarat extremist deoarece crede că religia lui este adevărată.” (Prof. Garrett Epps, profesor de drept la University of Baltimore School of Law; corespondent al The Atlantic la Curtea Supremă, Statele Unite)

• „Mai întâi de toate, această idee este complet absurdă. Dacă legea ar fi aplicată echitabil, toate religiile din Rusia ar trebui interzise. Toate religiile susțin că au adevărul și toți credincioșii sunt convinși că credința lor este cea adevărată. Altminteri, ce sens ar mai avea religia? Această lege este o scuză legală ce-i permite Statului rus să discrimineze minoritățile religioase, în special pe Martorii lui Iehova.” (Dr. Emily Baran, Statele Unite)

• „Cred că toți suntem convinși de superioritatea propriei religii. Dacă nu am crede acest lucru, ne-am schimba religia. Fără îndoială, Martorii lui Iehova cred că ei sunt singurii care dețin «adevărul»; dar și alte culte creștine și alte religii afirmă același lucru. Faptul de a crede în superioritatea și unicitatea propriei religii ar trebui considerat o expresie a libertății de religie, conform definiției din Declarația universală a drepturilor omului.” (Dr. George Chryssides, Marea Britanie)

• „E șocant să constați că experții etichetează ca «extremism» ceea ce este esența vieții religioase, baza activității oricărei comunități de credincioși care cred în adevărul lor, un adevăr numai al lor. Membrii unei astfel de comunități au propria interpretare a adevărului și a cărților sfinte. E firesc, așadar, să fie «diferiți de alte grupări religioase».” (Dr. Roman Lunkin, Rusia)

• „Această idee este cu adevărat scandaloasă. Persoanele religioase trăiesc potrivit principiilor religiei alese deoarece cred că acestea sunt adevărate și superioare preceptelor altor religii. Poziția Rusiei este o insultă la adresa tuturor religiilor.” (Dr. Derek Davis, Statele Unite)

• „Cu mici excepții, toate religiile sunt convinse că ceea ce cred despre Dumnezeu este adevărat. Nimeni nu zice: «Există altă religie mai bună și mai adevărată decât a mea».” (Dr. Thomas Bremer, Germania)

• „Consider această întrebare retorică. Nu necesită răspuns. Bineînțeles că orice credincios dorește ca și alții să fie salvați și să nu mai rătăcească prin întunericul unor idei eronate; tocmai din acest motiv credincioșii au tendința să insiste că religia lor este cea corectă.” (Dr. Aidar Sultanov, expert în drept rus și militant pentru drepturile omului, Rusia)

• „Așa cum am afirmat, extremismul nu este un concept preluat din sociologia religioasă. Ca să se stabilească dacă o grupare religioasă reprezintă un pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea țării, trebuie să se analizeze ce face, nu în ce crede. Dacă nu comite o infracțiune, gruparea nu poate fi condamnată. O grupare religioasă are dreptul de a spune care este punctul de vedere cel mai bun. De fapt, și politicienii spun că sunt cei mai buni și n-am auzit pe nimeni zicând că sunt extremiști. Nu cunosc niciun politician care să spună că el minte și că partidul său politic este inferior celorlalte partide. Fiecare grupare religioasă crede că deține cea mai bună interpretare a scrierilor sfinte. Ceea ce ar trebui să conteze pentru guverne sunt actele ilegale sau violente pe care acele grupări le comit sau le-ar putea comite.” (Dr. Régis Dericquebourg, Belgia)

• „Amendamentele recente care restricționează împărtășirea propriilor convingeri sunt evident nerezonabile. Ele limitează considerabil libertatea religioasă întrucât credincioșii nu sunt lăsați să creadă și să declare, în mod pașnic și respectuos, că religia lor este cea adevărată.” (Dr. Silvio Ferrari, Italia)

• „Simplul fapt că cineva declară în public că propriile opinii religioase sunt adevărate sau superioare altei credințe nu poate fi considerat în sine o formă de extremism. Cele mai multe religii au ca fundament un set de adevăruri care adesea sunt diferite de cele ale altor religii. Cu toate acestea, declararea propriilor convingeri se poate face în mod pașnic, fără a aduce atingere drepturilor și libertăților altora și fără a constitui o amenințare pentru ordinea publică. De fapt, dacă aceste puncte de vedere diferite sunt exprimate fără a se recurge la amenințări, la violență sau la forme extreme de ură, se poate vorbi despre o societate democratică dinamică. Deși ICCPR [Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice] obligă guvernele să interzică «promovarea urii religioase care incită la discriminare, ostilitate sau violență», aceasta trebuie să atingă un nivel foarte ridicat înainte de a se lua măsuri prohibitive. În plus, dacă un guvern decide să acționeze pe această bază, acesta trebuie să se asigure mai întâi că respectă principiul proporționalității și al necesității pentru ca acțiunea sa să fie justificată. Majoritatea dovezilor privind modul în care guvernul rus folosește legea anti-extremism dezvăluie că acesta nu a luat în calcul principiul proporționalității sau al necesității, ca să nu mai vorbim de faptul că nu a căutat să înțeleagă opiniile religioase considerate «extremiste».” (Prof. Robert Blitt, Statele Unite)

• „Chestiunea vizată nu este doar libertatea de religie, ci și libertatea de exprimare. Conform acestei legi, se pot aplica sancțiuni oricăror grupări religioase care nu sunt simpatizate de sistemul politic sau de alte religii ce pot influența factorii de decizie în plan politic pentru a elimina concurența nedorită din sfera religioasă.” (Dr. Ringo Ringvee, Estonia)

• „Ideea potrivit căreia proclamarea adevărului sau a superiorității unei religii constituie un act de extremism dezvăluie confuzia din legislația rusă împotriva extremismului. Cel puțin una dintre religiile tradiționale recunoscute oficial în Rusia se bazează tocmai pe o astfel de pretenție.” (Sir Andrew Wood, Marea Britanie)

• „Potrivit legii ruse, simplul fapt de a promova o religie afirmând că este adevărată constituie o formă de ură sau un discurs violent. Din perspectiva securității naționale, adevărata limită se impune când o persoană sau o grupare religioasă le face rău altora, cu alte cuvinte, când oamenii spun că religia lor îi obligă să ucidă oameni de altă credință. Pentru guverne este o chestiune de siguranță să stabilească limite. Ar putea fi considerată incitare la violență și când cineva strigă «Foc!» într-o sală de cinema cu scopul de a crea panică sau când o autoritate religioasă ordonă uciderea cuiva. Însă, principalii vizați de legea rusă nu corespund acestei descrieri.” (Dr. Eric Patterson, Statele Unite)

• „Incluzând promovarea nonviolentă a superiorității unei religii printre formele de extremism, legea rusă se face vinovată de încălcarea unui principiu internațional fundamental privind libertatea de religie sau de credință. Această prevedere reprezintă unul dintre motivele principale pentru care USCIRF [Comisia Statelor Unite pentru Libertate Religioasă Internațională] consideră legea o «gravă amenințare la adresa libertății religioase». Altă prevedere din această lege, care interzice «incitarea la disensiuni religioase», este folosită pentru a interzice activitatea de prozelitism, în special cea desfășurată de grupările religioase care nu sunt agreate de Stat, precum Martorii lui Iehova.” (Dna Catherine Cosman, Statele Unite)

• „A împiedica pe cineva să declare că religia lui este superioară sau adevărată, ceea ce înseamnă a restricționa conștiința individuală (forum internum) și însăși libertatea de a crede în ceva, nu are nicio justificare.” (Dr. Marco Ventura, Italia)

• „Toate grupările religioase afirmă oarecum că sunt unicele deținătoare ale adevărului, ceea ce în sine nu este periculos. De fapt, astfel de afirmații fac parte din natura majorității religiilor.” (Dr. Brian Grim, președinte al Religious Freedom & Business Foundation; profesor la St. Mary’s University din Londra; consilier al Tony Blair Faith Foundation; cercetător la Religious Liberty Project, Georgetown University; cercetător afiliat la Institute on Culture, Religion & World Affairs, Boston University, Statele Unite)

• „Libertatea religioasă include dreptul credincioșilor de a afirma că religia lor este adevărată și că este cea mai bună sau unica versiune a adevărului. Deși unora s-ar putea să nu le placă acest lucru, atât timp cât credincioșii nu încearcă să-și impună punctul de vedere sau să-i constrângă pe alții să li-l accepte, aceștia au dreptul de a afirma că propriile lor convingeri sunt adevărate.” (Dr. Carolyn Evans, decan al Harrison Moore Chair of Law, Melbourne Law School; coeditor al Religion and Internațional Law și al Law and Religion în Historical and Theoretical Perspectives, Australia)

• „Dacă faptul de a susține că religia ta este cea adevărată constituie o formă de «extremism», atunci majoritatea credincioșilor ar fi trebuit să fie găsiți vinovați.” (Dr. William Cavanaugh, profesor de studii catolice, director al Center for World Catholicism and Intercultural Theology, DePaul University, Statele Unite)

• „A susține că propriile convingeri sunt adevărate nu indică «extremism religios», ci mai degrabă un devotament față de propriile valori. Dacă aceste valori nu promovează intoleranța față de alte credințe sau religii, ele ar trebui apărate de autoritățile civile ca pe un drept fundamental al omului.” (Dr. John Bernbaum, președinte al Institutului Ruso-american din Moscova, Statele Unite)

• „Cercetările mele asupra Martorilor lui Iehova din diverse țări m-au ajutat să cunosc cetățeni pașnici, care respectă legea, cetățeni implicați, care cunosc foarte bine identitatea religioasă a majorității și o respectă și care, în același timp, se străduiesc să-și apere dreptul de a crede și de a-și manifesta convingerile religioase în mod liber. Eforturile lor, în special cele depuse pe căi legale, au garantat o mai mare libertate de religie și de credință atât pentru indivizi, cât și pentru comunități religioase, minoritare sau majoritare.” (Dr. Effie Fokas, membru fondator și director al Forumului pentru religie (2008-2012), cercetător asociat la Observatorul Elen din cadrul Facultății de Economie din Londra; fost membru Marie Curie al Fundației Elene pentru Politică Europeană și Externă, autoarea studiului „Pluralismul și Libertatea Religioasă în Țările Ortodoxe din Europa”, Grecia)

• „Îi cunosc pe Martorii lui Iehova nu doar datorită studierii istoriei lor, a învățăturilor și a practicilor lor, ci și în viața de zi cu zi. Sunt vecinii mei, cunoștințele și colegii mei. În cercul meu au o reputație foarte bună. Respectă legea, se înțeleg bine cu ceilalți, indiferent de orientarea politică sau religioasă. Nu sunt interesați doar de nevoile propriei comunități religioase. Martorii lui Iehova nu participă la viața politică a țării, sunt rezervați în a face afirmații la adresa autorităților sau a le evalua în vreun fel, dar ca cetățeni nu sunt indiferenți față de evenimentele din țara lor. Cred că au o contribuție foarte importantă la progresul societății, la creșterea bunăstării și promovarea stabilității acesteia deoarece susțin valori creștine tradiționale universale. Își prețuiesc familia, sunt loiali partenerului conjugal, își iubesc părinții și își cresc copiii cu simțul răspunderii.” (Dr. Liudmila Filipovici, Ucraina)

• „Martorii lui Iehova din Marea Britanie pe care îi cunosc contribuie la bunul mers al societății muncind cinstit și plătindu-și toate taxele. Ei consideră supunerea față de lege o obligație religioasă, excepție făcând câteva situații în care respectarea legii ar fi în contradicție cu înțelegerea pe care o au în ce privește legea lui Dumnezeu.” (Dr. George Chryssides, Marea Britanie)

• „Am studiat diverse religii și pot spune că Martorii lui Iehova nu sunt o organizație religioasă violentă, ci una pașnică. Membrii ei, din principiu, nu discută, nici nu participă la politică și nu se amestecă în treburile Statului. Totuși, ei își aduc contribuția la bunul mers al societății lucrând cinstit în diferite firme și organizații, plătind cu conștiinciozitate taxele impuse de guvern și oferind ajutor concetățenilor lor în momente grele, cum ar fi dezastre naturale sau dificultăți sociale.” (Dr. Ekaterina Elbakian, Rusia)

• „De-a lungul anilor am cunoscut mulți Martori ai lui Iehova, iar unul dintre cei mai buni studenți ai mei la programul de master în drepturile omului a fost o tânără Martoră care a scris o teză extraordinară pe tema libertății religioase în Rusia. Din experiență pot spune că Martorii lui Iehova sunt modele de amabilitate, au un comportament plăcut și nu se ofensează dacă eu nu sunt de acord cu convingerile lor.” (Prof. William Bowring, Marea Britanie)

• „După ce am apărat mulți Martori ai lui Iehova în ultimii 60 de ani, pot spune că – deși nu le împărtășesc opiniile cu privire la Biblie – i-am considerat întotdeauna persoane cu valori morale foarte înalte, cu o credință riguroasă, angajate într-un activism pașnic.” (Dl Bruno Segre, avocat; jurnalist, director al L’INCONTRO; președinte de onoare al Consiliului pentru Laici din Torino și al Asociației Naționale pentru Gândire Liberă „Giordano Bruno”, Italia)

• „Timp de mai mulți ani am fost un observator în congregațiile Martorilor lui Iehova pentru a-mi scrie teza de doctorat despre ei și pentru a scrie despre ei articole în reviste științifice. Pot spune că Martorii sunt cetățeni exemplari și cinstiți. Nu se implică în problemele politice ale țării, dar își plătesc taxele. Uneori participă la viața locală ca pompieri voluntari. Ajută victimele dezastrelor naturale, cum a fost cazul inundațiilor din Orange și Bollène (Franța), fără a încerca să facă adepți printre oamenii pe care i-au ajutat. Ei nu vor decât să-i ajute pe oameni. Martorii sprijină cercetările privind alternativele la transfuzii, cercetări de care beneficiază și cei care nu sunt Martori.” (Dr. Régis Dericquebourg, Belgia)

• „Martorii lui Iehova au reputația de cetățeni conștiincioși, care respectă legea.” (Dr. Zoe Knox, Marea Britanie)

• „Îi respect mult pe Martorii lui Iehova. Sunt devotați, pașnici, serioși în dorința lor de a-l onora pe Dumnezeu și de a-i ajuta pe alții. Cunosc angajatori care caută Martori ai lui Iehova tocmai datorită cinstei și a profesionalismului lor la locul de muncă.” (Dr. Derek Davis, Statele Unite)

• „Gândindu-mă la situația Martorilor lui Iehova din Estonia, observ că ea s-a schimbat mult de-a lungul deceniilor, deoarece tiparele negative au dispărut. Într-o societate laică multireligioasă, Martorii lui Iehova sunt considerați o grupare religioasă ca oricare alta.” (Dr. Ringo Ringvee, Estonia)

• „Martorii lui Iehova își desfășoară activitățile în mod pașnic, ca parte integrantă a societății.” (Prof. Elizabeth Clark, Statele Unite)

• „Din nefericire, persecutarea Martorilor lui Iehova are la bază un mod de gândire primitiv, îngust: nu sunt agreați de un anumit sector al societății care adesea nu cunoaște nimic despre învățăturile și practicile Martorilor lui Iehova. Și cu toate acestea, în pofida perchezițiilor și a faptului că publicațiile lor au fost confiscate și declarate extremiste, Martorii lui Iehova din Rusia continuă să respecte legea.” (Dr. Roman Lunkin, Rusia)

• „Cine nu a intrat în contact prea mult cu Martorii lui Iehova i-ar putea cunoaște doar pentru lucrarea de evanghelizare de la ușă la ușă, percepută uneori ca un deranj. Țin însă să precizez că dreptul Martorilor de a bate la ușa oamenilor este parte integrantă a vieții într-o societate democratică. Trebuie să le fim recunoscători Martorilor pentru că își apără drepturile în instanțe; acest lucru a contribuit mult la ocrotirea libertății de exprimare.” (Dr. Emily Baran, Statele Unite)

• „Îi cunosc în special pe Martorii lui Iehova din SUA. Ei au făcut foarte mult pentru societate, de exemplu au ajutat considerabil la înțelegerea Primului Amendament apărând libertățile civile în cauze faimoase precum Barnette. Paradoxal, tocmai acest trecut al lor de a promova libertățile civile s-ar putea să înspăimânte Rusia.” (Prof. Frank Ravitch, Statele Unite)

• „În urma cercetărilor făcute asupra istoriei dreptului american, am ajuns să apreciez contribuția semnificativă a Martorii lui Iehova în ce privește ocrotirea constituțională a libertăților civile. Datorită hotărârii lor de a-și practica liber credința religioasă, Primul Amendament a ajuns să ocrotească drepturile tuturor cetățenilor americani. Martorii și-au adus o contribuție asemănătoare și în alte națiuni, iar aceasta nu doar în folosul lor, ci și în folosul membrilor multor altor religii.” (Dr. Shawn Peters, Statele Unite)

• „În țara mea, Estonia, Martorii lui Iehova au reputația de cetățeni buni. Ei contribuie la bunul mers al societății și își plătesc taxele. Aparțin acelui segment al societății care respectă legea. Deși nu efectuează serviciul militar, acceptă un serviciu civil alternativ (desfășurat în școli, în spitale etc.), dacă există.” (Dr. Ain Riistan, profesor de studii asupra Noului Testament la Facultatea de Teologie și Studii Religioase din cadrul Universității Tartu; profesor de teologia bisericilor libere și de istoria religiilor la Seminarul Teologic Tartu, Estonia)

• „Personal cunosc diverși Martori greci, cu care sunt în relații de prietenie. Foștii vecini din Tesalonic, unde am locuit un timp, sunt Martori. Indiferent de locul în care mă aflu, protestez, din principiu, împotriva persecutării Martorilor, întrucât, de regulă, ei sunt creștini sinceri și persoane harnice și loiale.” (Dr. Basilius Groen, Austria)

• „Deși relațiile mele cu Martorii lui Iehova s-au limitat în principal la Spania, am observat totuși că sunt oameni buni, devotați și onești, intransigenți în ce privește doctrinele lor, ceea ce nu este neapărat ceva rău, atât timp cât poți purta un dialog rațional pe această temă.” (Dr. Javier Martínez-Torrón, Spania)

• „Oameni ai credinței, precum Martorii Iehova, sunt cetățeni prețioși în țările în care trăiesc. Nu există motive de teamă privitor la această comunitate religioasă. Discriminarea lor este clar nejustificată.” (Dr. John Bernbaum, Statele Unite)

• „Admir la Martorii lui Iehova poziția lor nonviolentă și faptul că evită forme de idolatrie precum naționalismul și cultul drapelului.” (Dr. William Cavanaugh, Statele Unite)

• „Atât cât am văzut în Germania, pot spune că i-am considerat mereu pe Martori cetățeni normali, loiali, care nu se scot în evidență, la fel ca majoritatea celorlalți cetățeni.” (Dr. Thomas Bremer, Germania)

• „Având în vedere reputația de care se bucură Martorii lui Iehova în Europa și în lume – sunt cunoscuți drept o comunitate pașnică, interesată de binele celorlalți –, amestecul nejustificat și disproporționat în viața Martorilor lui Iehova din Rusia este total nefondat. Așa cum atestă cercetări independente în domeniul istoriei și al științelor sociale, Martorii lui Iehova se bucură de o frumoasă reputație, categoric meritată, deoarece îi învață pe oameni să fie cetățeni care respectă legea, nonviolenți și loiali și deoarece contribuie, în diferite moduri, la dezvoltarea, coeziunea și prosperitatea societății. Libertatea lor este o resursă prețioasă în lupta împotriva extremismul atât în Rusia, cât și în celelalte țări.” (Dr. Marco Ventura, Italia)

Media contact:

Internațional: David Semonian, Biroul de Informații Publice, 1-718-560-5000

Rusia: Iaroslav Sivulski, 7-812-702-2691