La 24 mai 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a susținut dreptul la libertatea de religie pentru minoritățile religioase din Turcia. Această hotărâre viza aplicarea strictă a legii urbanismului prin care guvernul le refuza Martorilor lui Iehova recunoașterea oficială a sălilor Regatului ca „lăcașuri de cult”.

CEDO a constatat că, potrivit legislației turce privind urbanismul, clădirile mari primeau statutul de „lăcaș de cult”, însă clădirile comunităților religioase mai mici nu-l primeau. Astfel, Turcia a restricționat inutil posibilitatea Martorilor de a se închina în mod liber, încălcând articolul 9 al Convenției Europene a Drepturilor Omului *. În hotărârea CEDO se preciza că autoritățile s-au folosit de legea urbanismului pentru „a impune cerințe rigide, imposibil de respectat, privind exercitarea dreptului [de a se închina al] cultelor minoritare, unul dintre acestea fiind Martorii lui Iehova”.

Martorii lui Iehova sunt recunoscuți oficial în Turcia și au încercat ani la rând să obțină încadrarea sălilor Regatului ca „lăcașuri de cult” conform legislației privind urbanismul. Cu toate acestea, autoritățile turce au refuzat în mod sistematic să le acorde sălilor Regatului acest statut.

Întrucât Martorii nu pot obține încadrarea corespunzătoare, cele 25 de săli ale Regatului din Turcia pot fi oricând închise și puse sub sechestru pentru nerespectarea legii urbanismului. Începând cu august 2003, autoritățile au pus sub sechestru, pentru diferite perioade de timp, săli ale Regatului din Mersin și Akçay. În districtul Karșıyaka al orașului Izmir, autoritățile au refuzat să încadreze sala Regatului drept lăcaș de cult. Sălile Regatului din Mersin și Izmir au constituit obiectul hotărârii CEDO din 24 mai 2016.

Înainte de 2003, prevederile referitoare la lăcașurile de cult din legea urbanismului vizau doar construirea moscheilor. Pe atunci, autoritățile locale le permiteau în mod tacit Martorilor să se întrunească în locuințe particulare. Totuși, pentru a se conforma standardelor europene privitoare la nediscriminare și la libertatea religioasă, Turcia a amendat, în 2003, Legea de urbanism nr. 3194. Printre alte schimbări, legea a înlocuit cuvântul „moschee” cu „lăcaș de cult” și le-a cerut autorităților municipale să pună la dispoziție teren pentru construirea clădirilor religioase.

Teoretic, amendarea legii trebuia să le dea minorităților religioase dreptul de a construi și de a deține lăcașuri de cult. Practic însă, reglementările legislative privitoare la urbanism au impus respectarea unor cerințe minime de spațiu, care presupun existența unui număr mare de credincioși și un design potrivit actelor de închinare ale musulmanilor.

În plus, autoritățile locale nu au alocat proprietăți potrivite pentru locuri de închinare mai mici și au refuzat în mod sistematic cererile Martorilor privitoare la schimbarea statutului sălilor Regatului. Când Martorii au atacat în instanță aceste răspunsuri, înaltele curți și autoritățile administrative au aplicat în mod rigid legislația privind urbanismul și au refuzat să recunoască sălile Regatului ale Martorilor lui Iehova drept „lăcașuri de cult”.

În Mersin și Akçay, autoritățile municipale au aplicat cu strictețe noua lege și au închis sălile Regatului de acolo pe motiv că nu au statut de „lăcaș de cult”. Când Martorii au solicitat alt loc în care să se poate întruni, autoritățile i-au informat că nu există terenuri alocate în acest scop.

Situații de acest gen pot fi întâlnite pe tot cuprinsul Turciei. Practic, Martorii lui Iehova și alte grupuri religioase cu un număr mic de credincioși se află în imposibilitatea de a obține statut corespunzător pentru locurile în care își desfășoară serviciile religioase. Până în momentul de față, autoritățile administrative din 27 de localități din Turcia au respins toate cele 46 de cereri ale Martorilor lui Iehova de a obține recunoaștere oficială pentru locul lor de închinare. În plus, prevederile legislative nu le permit congregațiilor să beneficieze de scutirile de plată prevăzute pentru locurile de închinare recunoscute oficial, precum scutiri de la plata impozitelor și a taxelor, a consumului de energie electrică sau de apă.

Înainte de a apela la CEDO, Martorii lui Iehova au epuizat toate căile de atac interne. Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanță administrativă a țării, nu a aprobat niciuna dintre cererile Martorilor lui Iehova de a li se acorda sălilor Regatului statutul de lăcaș de cult conform legii urbanismului, ba chiar a schimbat în tot o decizie favorabilă dată de o instanță inferioară.

Prin urmare, Martorii lui Iehova au înaintat două cereri la CEDO, în 2010, respectiv în 2012, prin care au solicitat Curții să analizeze dacă Turcia a încălcat Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În conformitate cu deciziile precedente, CEDO a subliniat importanța faptului ca legea urbanismului să permită comunităților religioase cu puțini membri să aibă lăcașuri de cult.

CEDO a precizat că „o comunitate religioasă mică, precum cea a Martorilor lui Iehova, cu greu poate îndeplini criteriile prevăzute de legislația în vigoare pentru a beneficia de un loc potrivit de închinare”. CEDO a concluzionat: „Instanțele interne nu au luat în considerare deloc necesitățile specifice ale unei mici comunități de credincioși. . . . Având în vedere numărul mic de adepți, Martorii lui Iehova nu au nevoie de o clădire cu o anumită arhitectură, ci, mai degrabă, de o sală simplă de întrunire unde să se poată închina, să se poată întruni și să poată preda convingerile lor”.

Hotărârea confirmă că Turcia a obstrucționat închinarea Martorilor refuzând să le recunoască acestora sălile Regatului ca „lăcașuri de cult”. Ahmet Yorulmaz, președintele Asociației de Susținere a Martorilor lui Iehova din Turcia, a precizat: „Suntem bucuroși că CEDO a emis această hotărâre. Sperăm ca, de acum înainte, guvernul turc să ne recunoască drept lăcașuri de cult sălile Regatului existente și să îndrume autoritățile municipale să aplice legea urbanismului astfel încât pe viitor să putem obține lăcașuri de cult. Implementarea hotărârii va constitui un pas înainte în vederea ocrotirii în mod deplin a libertății religioase”.

Statutul juridic al Martorilor lui Iehova din Turcia s-a îmbunătățit considerabil în ultimul deceniu. În 2007, autoritățile turce i-au înregistrat ca asociație religioasă pe Martorii lui Iehova *, după ce, mai bine de 70 de ani, le-au refuzat acest drept.

Martorii lui Iehova sunt recunoscători că Turcia a luat măsuri pentru ca toți cetățenii ei să se bucure de libertate religioasă. Ei speră că recenta hotărâre a CEDO va determina Turcia să susțină dreptul la libertatea de religie, garantat atât de Constituția Turciei, cât și de legislația internațională. Martorii așteaptă cu nerăbdare ca Turcia să se conformeze hotărârii CEDO acordându-le celor 25 de săli ale Regatului existente statutul de „lăcaș de cult” și permițându-le Martorilor ca în viitor să aibă locurile de închinare de care au nevoie.