Salt la conţinut

11 MARTIE 2013
Turcia

ONU cere Turciei să respecte conștiința cetățenilor săi

ONU cere Turciei să respecte conștiința cetățenilor săi

Milioane de creștini refuză, în baza conștiinței, să pună mâna pe armă, iar multe națiuni le respectă decizia. Cetățenii turci merită să se bucure de aceeași libertate, a decis Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

La 29 martie 2012, comitetul a decis în favoarea a doi cetățeni turci, Cenk Atasoy și Arda Sarkut, ambii Martori ai lui Iehova. Ei au refuzat să satisfacă serviciul militar, motivul fiind convingerile lor religioase.

Dl  Atasoy și dl. Sarkut au înaintat în repetate rânduri autorităților guvernamentale petiții în care își explicau decizia luată în baza conștiinței și s-au oferit să efectueze un serviciu civil, nemilitar. Cu toate acestea, asupra celor doi bărbați s-au făcut presiuni continue de a se înrola în armată. După ce autoritățile militare au amenințat că vor da în judecată universitatea la care preda dl. Sarkut, acesta și-a pierdut locul de muncă.

În decizia sa, comitetul a afirmat că dreptul la obiecția de conștiință vizavi de efectuarea serviciului militar „este inerent dreptului la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei“, idee transmisă de articolul 18 al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice. Mai mult, comitetul a decis că, în virtutea acestui drept, „fiecare individ are libertatea de a fi scutit de serviciul militar obligatoriu, dacă acesta intră în contradicție cu religia sau cu convingerile persoanei în cauză“.

Decizia vine la scurt timp după alte două decizii asemănătoare emise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În una dintre acestea, CEDO a stabilit că „absența unei alternative la serviciul militar în Turcia este contrară dreptului la obiecția de conștiință“, drept garantat de Convenția europeană a drepturilor omului.

Obiecția de conștiință cu privire la serviciul militar este la fel de veche precum creștinismul. În cartea sa The Rise of Christianity, William Barnes a scris: „O examinare atentă a tuturor informațiilor disponibile [arată] că, până în timpul lui Marc Aureliu [împărat roman în perioada 161–180 e.n.], niciun creștin nu a devenit soldat; și niciun soldat, după ce a devenit creștin, nu a rămas în serviciul militar“.