În patru decizii recente, Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (CCPR) a ajuns la concluzia că guvernul turkmen i-a pedepsit pe nedrept pe obiectorii de conștiință care au refuzat serviciul miliar. * În plus, a stabilit că condițiile aspre de detenție reprezintă o încălcare a altor drepturi garantate de Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (ICCPR). Deciziile CCPR obligă Turkmenistanul să soluționeze încălcările legislației internaționale privind drepturile omului.

În martie 2015, CCPR a analizat cazul lui Zafar Abdullaev, un Martor al lui Iehova de naționalitate turkmenă. Autoritățile l-au condamnat de două ori pentru că și-a exercitat dreptul la obiecția de conștiință. În aprilie 2009, când a compărut în fața completului de judecată al Tribunalului Municipal din Dașoguz, dl Abdullaev a declarat că, în urma studierii Bibliei, a decis să nu pună mâna pe arme, să nu învețe războiul și să nu sprijine în vreun fel activitatea militară. De asemenea, a declarat că era dispus să efectueze un serviciu alternativ civil. Cu toate acestea, instanța l-a condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare * pentru „sustragere de la recrutare”.

La 11 luni după încheierea termenului de supraveghere, dl Abdullaev a primit un nou ordin de încorporare și s-a prezentat înaintea aceleiași instanțe. Decizia lui nu se schimbase. Ca urmare, instanța l-a condamnat din nou la doi ani de închisoare.

CCPR a concluzionat că cele două condamnări primite de dl Abdullaev pentru refuzul de a efectua serviciul militar constituie o încălcare a articolului 14, paragraful 7, al ICCPR, care stabilește că „nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat”. În plus, CCPR a concluzionat că ambele condamnări constituiau o gravă încălcare a „dreptului la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei” (articolul 18, paragraful 1, al ICCPR).

Imediat ce a fost adus în unitatea de detenție LB-E-12 din Seidi, dl Abdullaev a fost trimis de administrația unității la izolare timp de 10 zile. În această perioadă, gardienii l-au bătut și l-au supus altor abuzuri fizice.

În perioada 2010-2011, alți trei Martori, Ahmet Hudaibergenov, Mahmud Hudaibergenov și Sunnet Japparov, au fost închiși pentru că au refuzat serviciul militar în baza conștiinței lor. Ei au declarat că au fost supuși unor brutalități asemănătoare când au sosit în unitatea din Seidi și că au fost bătuți de mai multe ori pe parcursul detenției.

În declarațiile lor, cei patru Martori au descris în mod asemănător condițiile de detenție. Celulele erau supraaglomerate și lipsite de orice normă de igienă, iar cei aproximativ 40 de deținuți din fiecare celulă erau nevoiți să se așeze direct pe pardoseala de beton. Noaptea li se puneau la dispoziție niște pături murdare, insuficiente însă pentru toți deținuții.

În octombrie 2015, CCPR a emis decizia în cauzele dlor Hudaibergenov, Hudaibergenov și Japparov. La fel ca în decizia dată în cauza dl Abdullaev, CCPR a stabilit că tratamentul aplicat de autorități acestor bărbați constituia o încălcare a articolului 7 al ICCPR, care stipulează că „nimeni nu va fi supus torturii și nici unor pedepse sau tratamente inumane sau degradante”. Potrivit deciziei CCPR, condițiile deplorabile din unitățile de detenție constituie o încălcare a dreptului deținuților de a fi tratați „cu umanitate și cu respectarea demnității inerente persoanei umane” (articolul 10 al ICCPR).

CCPR a recunoscut că legislația Turkmenistanului prevede înrolarea obligatorie a cetățenilor de sex masculin. Cu toate acestea, CCPR susține că ICCPR garantează scutirea de serviciul militar obligatoriu în cazul în care refuzul are la bază convingeri ferme și sincere. Pedepsirea și condamnarea unui astfel de refuz sunt incompatibile cu dreptul fundamental la „libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei”.

Deciziile CCPR obligă guvernul turkmen să adopte „măsuri legislative prin care să garanteze dreptul la obiecția de conștiință”, să ancheteze temeinic plângerile privind „tratamentele inumane sau degradante” și să-i urmărească penal pe toți cei care se fac vinovați de săvârșirea unor abuzuri. CCPR a mai cerut guvernului să repare integral prejudiciul adus acestor obiectori de conștiință cărora li s-au încălcat drepturile, inclusiv să le acorde despăgubiri corespunzătoare și să-i reabiliteze penal.

Guvernul turkmen a luat măsuri în vederea soluționării problemei obiectorilor de conștiință. În februarie 2015, a fost eliberat din închisoare ultimul Martor care și-a exercitat acest drept în ce privește serviciul militar.

Cu toate acestea, Turkmenistanul continuă să aibă în detenție obiectori de conștiință. Bahram Hemdemov, care este cap de familie și Martor al lui Iehova, se află în închisoare. Autoritățile l-au reținut în 14 martie 2015, când poliția a descins la locuința lui, unde se ținea un serviciu religios. O instanță l-a condamnat ulterior la patru ani de închisoare pentru desfășurare de activități religioase. Dl Hemdemov este supus în prezent unor abuzuri și se află în rău famatul lagăr de muncă din Seidi, unde condițiile de detenție sunt deplorabile.

Martorii lui Iehova și toți cetățenii turkmeni așteaptă cu nerăbdare ca guvernul țării lor să-și onoreze în totalitate angajamentele luate la nivel internațional de a respecta drepturile omului, inclusiv dreptul fundamental la libertatea de gândire, de conștiință și de religie.