Aproape 47 000 de Martori ai lui Iehova din Ucraina au fost nevoiți să-și părăsească locuințele din cauza războiului. Mulți au fugit în zone mai sigure din țară. Aici frații de credință le-au oferit îmbrăcăminte, hrană, adăpost și alte lucruri de strictă necesitate. Chiar dacă acești frați ospitalieri se confruntă și ei cu greutăți economice, sunt dispuși să facă tot ce pot pentru a-i ajuta pe colaboratorii lor aflați în nevoie.

Olha și soțul ei, care nu este Martor al lui Iehova, locuiesc în orașul Uman. Pe parcursul primelor două luni de război, ei au găzduit, în total, 300 de frați. Mulți dintre aceștia s-au oprit doar pentru o noapte, fiind în drum spre alte destinații. Adesea, Olha afla în toiul nopții că, în scurt timp, urma să aibă musafiri. Odată, ea a găzduit 22 de frați și surori în același timp. Stanislav, fiul ei în vârstă de 18 ani, a avut ocazia în toată această perioadă să dea dovadă de generozitate. De multe ori, el a dormit pe jos pentru ca frații să fie cazați în dormitorul lui.

Iată ce a spus Olha: „Sunt foarte bucuroasă că, în aceste vremuri grele, pot da o mână de ajutor slujitorilor lui Iehova. Asta mă face foarte fericită”.

Andriy și soția lui, Liudmyla, au găzduit 200 de Martori pe parcursul a cinci săptămâni. La un moment dat, peste noapte au stat la ei 18 persoane. Andriy spune: „Așa cum am fost îndrumați de filială, ne făcuserăm acasă unele rezerve de alimente. Le-am împărțit cu frații noștri și ne-au ajuns o săptămână și jumătate. Frații cazați la noi ne lăsau ilustrate și bani. Am folosit acei bani ca să cumpărăm alimente pentru următorii oaspeți. Cumpăram ce găseam prin magazine. Am primit alimente și de la comitetul de ajutorare în caz de dezastru, așa că nu ne-a lipsit nimic”.

În luna martie, Vita, din orașul Ivano-Frankovsk, s-a mutat la sora ei pentru a-și pune apartamentul la dispoziția Martorilor care plecaseră din zonele afectate de război. Ea spune: „Nu consider c-am făcut un sacrificiu, ci că mi-am demonstrat iubirea. Ceea ce fac pentru frații mei îmi aduce bucurie. Suntem o familie”.

Natalia locuiește cu soțul și fiica ei, Habriela, în orașul Ternopol. Când a început războiul, toți și-au pierdut locul de muncă. Pentru a se îngriji de necesitățile lor, și-au cheltuit o mare parte din economii. Cu toate acestea, au dorit să găzduiască o soră împreună cu fiica ei infirmă.

Natalia povestește: „Mi-am amintit experiența unei surori din Africa care, deși era foarte săracă, a găzduit 14 frați și surori cu ocazia unui congres și nu i-a lipsit nimic”. Ea mărturisește că această experiență a ajutat-o să pună interesele altora mai presus de ale ei.

Chiar dacă se confruntă cu situații grele, frații și surorile noastre din Ucraina își pun încrederea în Iehova, ‘fiind mereu ospitalieri’. (Romani 12:13)