Martorii lui Iehova sunt activi în Ucraina de peste 100 de ani. Ei au fost recunoscuți oficial în 28 februarie 1991, la scurt timp după ce Ucraina și-a câștigat independența.

Regimul nazist și cel sovietic i-au persecutat aspru pe Martorii lui Iehova din Ucraina. În 8 aprilie 1951, autoritățile sovietice au deportat în Siberia peste 6 100 de Martori din vestul Ucrainei. Situația s-a îmbunătățit relativ în iunie 1965, după ce Curtea Supremă a Ucrainei a emis o decizie potrivit căreia publicațiile Martorilor lui Iehova erau de natură religioasă, nu antisovietică. Autoritățile au încetat să îi aresteze pe oameni pentru că citeau publicațiile Martorilor, dar au continuat să îi închidă pe Martori pentru că le împărtășeau altora convingerile lor religioase. În septembrie 1965, în urma unei amnistii guvernamentale, toți Martorii ce fuseseră deportați în Siberia în 1951 au fost eliberați, însă celor mai mulți nu li s-a permis să revină în locuințele lor. Persecuțiile aspre au continuat până la începutul anilor ’80.

În prezent, Martorii lui Iehova se pot întruni în vederea închinării și își pot desfășura lucrarea publică fără piedici din partea autorităților. Totuși, Martorii au fost deseori victimele atacurilor motivate de ură. Martorii au fost atacați fizic, iar lăcașurile lor de cult, vandalizate, însă autoritățile nu au luat măsuri pentru a-i proteja și nici nu i-au urmărit penal pe agresori. Din cauza lipsei de intervenție din partea autorităților, agresorii și-au continuat nestingheriți acțiunile reprobabile. Alături de tulburările din estul țării, aceasta a dus la creșterea numărului de atacuri împotriva Martorilor.